TREPIDAȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦ Fig. Agitație, neastâmpăr. – Din fr. trepidation.

trepidație sf [At: IOANOVICI, TEHN. 335 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr trépidation] 1 Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic² (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. 2 (Fig) Agitație sufletească Si: neastâmpăr, trepidare (2).

TREPIDAȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦ Fig. Agitație, neastâmpăr. – Din fr. trépidation.

TREPIDAȚIE, trepidații, s. f. 1. Mișcare vibratorie, continuă, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în timpul funcționării lui. Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă. BOGZA, C. O. 170. În cîte o gară mică, unde rămăseseră garajuri de popas, trenul se oprea cîte o zi și-o noapte, ca oamenii să mai lepede din ei oboseala trepidației. SADOVEANU, M. C. 86. Eram parcă îmbătat de viteză, de trepidațiile ritmice, nervoase, ale mașinii. CAMIL PETRESCU, P. 119. 2. Fig. Agitație, neastîmpăr, freamăt. În sala plină de rîsete, de vuiet și de trepidație stătea nemișcat. C. PETRESCU, C. V. 196. În tumultul și trepidația de pe cheiuri mi s-a părut că aud o vorbă romînească. BART, S. M. 33.

TREPIDAȚIE s.f. Mișcare vibratorie care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. ♦ (Fig.) Agitație, neastîmpăr. [Gen. -iei. / cf. fr. trépidation].

TREPIDAȚIE s. f. 1. vibrație care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. 2. (fig.) agitație febrilă, neastâmpăr. (< fr. trépidation)

TREPIDAȚIE ~i f. 1) Vibrație continuă, rapidă și de mică amplitudine, de obicei verticală, a unui sistem tehnic pus în funcție. 2) fig. Agitație mare. [G.-D. trepidației; Sil. -ți-e] /<fr. trépidation

trepidațiune sf vz trepidație

*trepidațiúne f. (lat. trepidátio, -ónis). Tremurătură, zdruncinătură (la o mașină în mers ș. a.). – Și -áție.

trepidație (desp. -ți-e) s. f., art. trepidația (desp. -ți-a), g.-d. art. trepidației; pl. trepidații, art. trepidațiile (desp. -ți-i-)

trepidație (-ți-e) s. f., art. trepidația (-ți-a), g.-d. art. trepidației; pl. trepidații, art. trepidațiile (-ți-i-)

trepidație s. f. (sil. -ți-e), art. trepidația (sil. -ți-a), g.-d. art. trepidației; pl. trepidații, art. trepidațiile (sil. -ți-i-)

trepidație

TREPIDAȚIE s. 1. v. vibrație. 2. v. freamăt.

TREPIDAȚIE s. freamăt, palpitare, palpitație, pulsație. (~ vieții.)