trepezi v vz strepezi

respezi v vz strepezi

scripezi v vz strepezi

stărpezi v vz strepezi

stărpiți v vz strepezi

sterbezi v vz strepezi

sterpeji v vz strepezi

sterpezi v vz strepezi

străpezi v vz strepezi

strepăzi v vz strepezi

strepeti v vz strepezi

strepezi [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) resp~, scrip~, stărp~, stărpiți, sterbe~, sterpeji, sterp~, ~răp~, ~păzi, ~eti, ~ripezi, ~ripiti^[1], șterp~, ștr~, trebegi, trepegi, tr~, tripizi / Pzi: ~zesc / E: ns cf strepede] 1 vr (D. dinți, gură) A avea o senzație neplăcută (de astringență), de obicei din cauza consumului de fructe acre sau necoapte Si: (reg) a se sărbezi² (4). 2-3 vtr (Fig) A deveni sau a face să devină ursuz, supărat, nervos Si: a (se) supăra, a (se) enerva (5-6). 4 vr (Mun; d. lapte; pcf) A se sărbezi² (1).

stripezi v vz strepezi

stripizi^[1] v vz strepezi

terpiți v vz strepezi

trăbăda v vz trepăda

trăpăda v vz trepăda

trăpeda v vz trepăda

treapăda v vz trepăda

trebegi v vz strepezi

trepăda [At: N. COSTIN, LET II, 153/3 / V: (îvr) trăpeda, ~eap~, ~peda, (reg) trăbă~, ~ăta, (îrg) trăp~ / Pzi: trepăd, treapăd / E: ml trepidare] (Pop) 1 vi (D. persoane) A umbla repede și fără astâmpăr de colo până colo, Si: a se agita, a se frământa, a se zbuciuma. 2 vi (D. cai) A merge la trap¹ (5). 3 vt (C. i. calul) A face să meargă la trap¹ (5). 4 vi A avea diaree (1).

trepăta v vz trepăda

trepeda v vz trepăda

STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre dinți) A se irita, producînd o senzație foarte neplăcută, din cauza consumului de fructe acre. Mi s-au strepezit toți dinții. TOPÎRCEANU, B. 91. Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții sau părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții (= unul face greșeala și altul trage ponosul). ◊ Tranz. Ie o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești?... De alămîie?... – Ba nu, că-mi strepezesc dinții. ALECSANDRI, T. I 159. La privire v-arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. DONICI, la TDRG. (Fig.) Pe Manlache îl prinsese un neastîmpăr, care i-a strepezit tot sîngele din vine. POPA, V. 251. Mizeria aceasta îl strepezea pe Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 134.

TREPĂDA, treapăd, vb. I. Intranz. 1. A umbla repede și fără astîmpăr încoace și încolo; a se agita, a nu-și afla locul. În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. ◊ Tranz. Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. 2. (Despre cai) A merge în trap. [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. ◊ Tranz. fact. Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. 3. (Popular) A avea diaree.

A SE STREPEZI pers. 3 se ~ește intranz. (despre dinți și cavitatea bucală) A se irita puternic și dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). /cf. sterpede

A STREPEZI pers. 3 ~ește tranz. A face să se strepezească. /cf. strepede

A TREPĂDA trepăd intranz. pop. 1) A alerga încolo și încoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fără rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare

strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].

trepădà v. a umbla după ceva, a alerga într’una: preoții noștri n’au mai trepădat pe la Socola CR. [Lat. TREPIDARE].

sterpezesc, V. strepezesc.

strepezésc și (maĭ rar) străp- și sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ștrapaț. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dințiĭ pin acreală așa în cît să nu maĭ pot mînca: lămîĭa strepezește dințiĭ (Și intr. în L. V. dințiĭ strepezesc). V. refl. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ (Prov.). V. știresc, zălesc.

trépăd, a -á v. intr. (lat. trépido, trĕpidáre, a se zbucĭuma. – El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucĭum, mă tot duc și vin: am trepădat mult pîn’am reușit. Am diareĭe.

strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, 3 sg. strepezește, imperf. 1 strepezeam; conj. prez. 1 sg. să strepezesc, 3 să strepezească

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 1 sg. să trepăd, 3 să trepede; imper. 2 sg. afirm. treapădă

strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 să strepezească

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trepede; ger. trepădând

strepezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 sg. și pl. strepezească

trepăda vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 sg. și pl. treapădă; conj. prez. 3 sg. și pl. trepede; ger. trepădând

strepezi

strepezesc, -zeam 1 imp.

trepăd, trepezi 2, treapădă 3, trepede 3 conj.

STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)

TREPĂDA vb. v. urdina.

STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)

trepăda vb. v. URDINA.

strepezi (-zesc, -it), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus < lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).

trepăda (-eapăd, -at), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).

strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).

strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).