13 definiții pentru trinc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trinc sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) tranc, tranchi, trânc, trenc, trenchi, trenchia, ~inchi, ~nci, ~incă sf / Pl: ~uri / E: ger trink (Imt al lui trinken] (Reg) 1 Ciocnire a paharului cu băutură, atunci când se închină în cinstea cuiva. 2 (îe) A da ~ (ori trenc, tranc, trenchi, trenchia) sau a face trenchi A închina în cinstea cuiva, ciocnind paharele. 3 Țuică slabă, care se obține fîerbându-se borhotul după ce s-a scos țuica tare Si: (pop) basamac. 4 (Îf trinci) Borhot (1). 5 Băutură slabă, făcută din mere, pere sau resturi de struguri, amestecate cu apă Si: (reg) cighir. 6 (Îf trinci) Mied.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trinc, trincuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot.

trinci, trinciuri, s.n. – (reg.) Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă. – Din germ. trink „a bea” (MDA).

trinci, -uri, s.n. – Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă. – Din germ. trink.

Intrare: trinc
trinc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tranchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trenc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trenchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trenchia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trinchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trincă
  • trinca
plural
  • trinci
  • trincile
genitiv-dativ singular
  • trinci
  • trincii
plural
  • trinci
  • trincilor
vocativ singular
plural