3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trențuire sn vz zdrențuire

TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

zdrențui vtr [At: LB / V: (pop) ~emțui, zdrăn~, stremțui, str~, trăn~, tremț~, tren~ / S și: sd~ / Pzi: ~esc, (rar) zdrențui / E: zdreanță + -ui] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect din pânză, stofă, hârtie etc.) A (se) preface în zdrențe (1-2) Si: a (se) găuri (3), a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (rar) a (se) petici, a (se) ferfeniți (1-2), a (se) hărtăni (4), a (se) jerpeli, (reg) a (se) șofili, (fam) a (se) vărzui. 3-4 (D. oameni) A-și rupe hainele, prefacându-le în zdrențe (1-2).

zdrențuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zdrențui] (Rar) Prefacere în zdrențe (1-2).

zdrențui vb. IV. refl. (despre obiecte din pînză, din stofă, din hîrtie etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. Straiele mi s-au zdrențuit (STANCU). ◊ (tr.) Zdrențuise cele cîteva scrisori pe care le mai avea (PER.). ◊ Fig. Cîțiva nouri... zdrențuiți de soare Se topesc (VLAH.). • prez.ind. -iesc. și (pop.) strimpțui, strențui, trențui vb. IV. /zdreanță + -ui.

TRENȚUÍ, trențuiesc, vb. IV. Refl. A se zdrențui. Ia numai privește opincile mele, Că să trențuiră în mici peticele. PANN, la TDRG.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. ◊ Fig. Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (Tranz.) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. [Var.: trențuí vb. IV] – Din zdreanță.

A SE ZDRENȚUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre haine, cărți etc.) A se preface în zdrențe; a se rupe în bucăți (prin uzare); a se ferfeniți. /zdreanță + suf. ~ui

zdrențuĭésc v. tr. (d. zdreanță). Prefac în zdrențe. – Și trenț- (vest), (s)tremț-, (nord), strenț-, zdremț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zdrențui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zdrențuiește, 3 pl. se zdrențuiesc, imperf. 3 sg. se zdrențuia; conj. prez. 3 să se zdrențuiască; ger. zdrențuindu-se

zdrențui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiesc, imperf. 3 sg. zdrențuia; conj. prez. 3 să zdrențuiască

zdrențuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrențuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRENȚUÍ vb. 1. v. sfâșia. 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

ZDRENȚUI vb. 1. a (se) sfîșia, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. și Munt.) a (se) șofili. (Cearșaful s-a ~.) 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

Intrare: trențui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trențui
  • trențuire
  • trențuit
  • trențuitu‑
  • trențuind
  • trențuindu‑
singular plural
  • trențuiește
  • trențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trențuiesc
(să)
  • trențuiesc
  • trențuiam
  • trențuii
  • trențuisem
a II-a (tu)
  • trențuiești
(să)
  • trențuiești
  • trențuiai
  • trențuiși
  • trențuiseși
a III-a (el, ea)
  • trențuiește
(să)
  • trențuiască
  • trențuia
  • trențui
  • trențuise
plural I (noi)
  • trențuim
(să)
  • trențuim
  • trențuiam
  • trențuirăm
  • trențuiserăm
  • trențuisem
a II-a (voi)
  • trențuiți
(să)
  • trențuiți
  • trențuiați
  • trențuirăți
  • trențuiserăți
  • trențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trențuiesc
(să)
  • trențuiască
  • trențuiau
  • trențui
  • trențuiseră
Intrare: zdrențui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrențui
  • zdrențuire
  • zdrențuit
  • zdrențuitu‑
  • zdrențuind
  • zdrențuindu‑
singular plural
  • zdrențuiește
  • zdrențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrențuiesc
(să)
  • zdrențuiesc
  • zdrențuiam
  • zdrențuii
  • zdrențuisem
a II-a (tu)
  • zdrențuiești
(să)
  • zdrențuiești
  • zdrențuiai
  • zdrențuiși
  • zdrențuiseși
a III-a (el, ea)
  • zdrențuiește
(să)
  • zdrențuiască
  • zdrențuia
  • zdrențui
  • zdrențuise
plural I (noi)
  • zdrențuim
(să)
  • zdrențuim
  • zdrențuiam
  • zdrențuirăm
  • zdrențuiserăm
  • zdrențuisem
a II-a (voi)
  • zdrențuiți
(să)
  • zdrențuiți
  • zdrențuiați
  • zdrențuirăți
  • zdrențuiserăți
  • zdrențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrențuiesc
(să)
  • zdrențuiască
  • zdrențuiau
  • zdrențui
  • zdrențuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sdrențui
  • sdrențuire
  • sdrențuit
  • sdrențuitu‑
  • sdrențuind
  • sdrențuindu‑
singular plural
  • sdrențuiește
  • sdrențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sdrențuiesc
(să)
  • sdrențuiesc
  • sdrențuiam
  • sdrențuii
  • sdrențuisem
a II-a (tu)
  • sdrențuiești
(să)
  • sdrențuiești
  • sdrențuiai
  • sdrențuiși
  • sdrențuiseși
a III-a (el, ea)
  • sdrențuiește
(să)
  • sdrențuiască
  • sdrențuia
  • sdrențui
  • sdrențuise
plural I (noi)
  • sdrențuim
(să)
  • sdrențuim
  • sdrențuiam
  • sdrențuirăm
  • sdrențuiserăm
  • sdrențuisem
a II-a (voi)
  • sdrențuiți
(să)
  • sdrențuiți
  • sdrențuiați
  • sdrențuirăți
  • sdrențuiserăți
  • sdrențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sdrențuiesc
(să)
  • sdrențuiască
  • sdrențuiau
  • sdrențui
  • sdrențuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trențui
  • trențuire
  • trențuit
  • trențuitu‑
  • trențuind
  • trențuindu‑
singular plural
  • trențuiește
  • trențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trențuiesc
(să)
  • trențuiesc
  • trențuiam
  • trențuii
  • trențuisem
a II-a (tu)
  • trențuiești
(să)
  • trențuiești
  • trențuiai
  • trențuiși
  • trențuiseși
a III-a (el, ea)
  • trențuiește
(să)
  • trențuiască
  • trențuia
  • trențui
  • trențuise
plural I (noi)
  • trențuim
(să)
  • trențuim
  • trențuiam
  • trențuirăm
  • trențuiserăm
  • trențuisem
a II-a (voi)
  • trențuiți
(să)
  • trențuiți
  • trențuiați
  • trențuirăți
  • trențuiserăți
  • trențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trențuiesc
(să)
  • trențuiască
  • trențuiau
  • trențui
  • trențuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdremțui
  • zdremțuire
  • zdremțuit
  • zdremțuitu‑
  • zdremțuind
  • zdremțuindu‑
singular plural
  • zdremțuiește
  • zdremțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdremțuiesc
(să)
  • zdremțuiesc
  • zdremțuiam
  • zdremțuii
  • zdremțuisem
a II-a (tu)
  • zdremțuiești
(să)
  • zdremțuiești
  • zdremțuiai
  • zdremțuiși
  • zdremțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zdremțuiește
(să)
  • zdremțuiască
  • zdremțuia
  • zdremțui
  • zdremțuise
plural I (noi)
  • zdremțuim
(să)
  • zdremțuim
  • zdremțuiam
  • zdremțuirăm
  • zdremțuiserăm
  • zdremțuisem
a II-a (voi)
  • zdremțuiți
(să)
  • zdremțuiți
  • zdremțuiați
  • zdremțuirăți
  • zdremțuiserăți
  • zdremțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdremțuiesc
(să)
  • zdremțuiască
  • zdremțuiau
  • zdremțui
  • zdremțuiseră
Intrare: zdrențuire
zdrențuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrențuire
  • zdrențuirea
plural
  • zdrențuiri
  • zdrențuirile
genitiv-dativ singular
  • zdrențuiri
  • zdrențuirii
plural
  • zdrențuiri
  • zdrențuirilor
vocativ singular
plural
trențuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trențuire
  • trențuirea
plural
  • trențuiri
  • trențuirile
genitiv-dativ singular
  • trențuiri
  • trențuirii
plural
  • trențuiri
  • trențuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trențui, trențuiescverb

  • 1. A se zdrențui. DLRLC
    sinonime: zdrențui
    • format_quote Ia numai privește opincile mele, Că să trențuiră în mici peticele. PANN, la TDRG. DLRLC

zdrențui, zdrențuiescverb

  • 1. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. DLRLC
    • format_quote figurat Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. DLRLC
    • format_quote tranzitiv I-a zdrențuit haina. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv figurat Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96. DLRLC
etimologie:
  • Zdreanță + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.