2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trecleți vt [At: DLR / V: (reg) ~egl~ / Pzi: esc / E: treclet] (Reg) A necăji.

treclet a [At: (a. 1620) GCR I, 63/14 / V: (înv) ~leat, ~lit, tric~ / A și: ~let / Pl: ~eți / E: slv трьклѧтъ, треклѧтъ, треклѧетъ] (Înv) Blestemat2 (1).

TRECLÉT, -Ă, trecleți, -te, adj. (Arhaizant) Afurisit, blestemat. Treclet să fiu și să am parte cu Arie și cu Iuda dacă nu mă supun. SADOVEANU, N. P. 328. ◊ (Substantivat) Să întărească blăstămul vlădica Istatie... ca să se prăvale acel treclet în gura balaurului ghehenei. SADOVEANU, N. P. 17.

TRECLÉT, -Ă, trecleți, -te, adj. (Înv. și arh.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. – Bg. triklet.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tréclet (-tă), adj. – Blestemat de trei ori. – Var. triclet. Sl., cf. bg. triklet, rus. trikljatyi și proclet. Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tréclet, trécleți, adj. m. (înv.) blestemat, afurisit.

Intrare: trecleți
trecleți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: treclet
treclet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treclet
  • trecletul
  • trecletu‑
  • trecletă
  • trecleta
plural
  • trecleți
  • trecleții
  • treclete
  • trecletele
genitiv-dativ singular
  • treclet
  • trecletului
  • treclete
  • trecletei
plural
  • trecleți
  • trecleților
  • treclete
  • trecletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

treclet

etimologie: