3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREAPĂD s. n. 1. (Pop.) Trap (1) ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).

treapăd sn [At: M. COSTIN, O. 160 / V: (îrg) tra~, trep~, (reg) trapăt, ~ăt (Pl: ~e), (rar) sf / Pl: (rar) trepede / E: pvb trepăda] 1 Trap1 (5). 2 (Reg; îe) A umbla (sau a fugi, a da) în ~ (sau în ~pete) A umbla repede. 3 (Reg; îae) A fugi (1). 4 (Reg; îe) A lua în (sau la) trepete (pe cineva) A certa aspru (pe cineva). 5 Tropăială. 6 (Pop) Alergătură multă de colo până colo Si: umblătură. 7 (Pop; pex) Oboseală. 8 (Mun) Loc de trecere (1). 9 (Med; pop) Diaree (1). 10 (Med; reg; șîscu sânge) Dizenterie. 11 (Înv; în Țara Românească) Taxă percepută de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați sau care nu-și plăteau datoriile.

TREAPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).

TREAPĂD s. n. 1. (Și în forma treapăt) Trap. Cel ce mînă caii are un bici cu coada lungă... spre a ajunge caii de la par și a-i face să meargă în treap, treapăd, adecă la trap. PAMFILE, A. R. 205. Murgul nu voia... să o ieie la treapăt. SLAVICI, N. II 195. Se luă în fuga mare după fericiții tineri ce se depărtase în treapătul calului. ODOBESCU, S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergătură. În sfîrșit, după atîta treapăd și după atîtea dibuieli, găsi și peștera. STĂNOIU, C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. [Omul] pieri, urmat de bufnitul și treapădul bocancilor grei. DUMITRIU, N. 248. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. 2. (Popular) Diaree, dizenterie. Sufăr... de pîntecărie sau treapăd. ȘEZ. IV 123. – Variantă: treapăt s. n.

TREAPĂD n. 1) Mers al calului între pas și galop; trap. 2) Zgomot produs de cal când merge în acest fel. 3) Umblătură continuă încolo și încoace. ◊ La ~ la fugă; repede. 4) pop. Stare patologică manifestată prin eliminare frecventă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a trepăda

treapăd n. 1. trapăt: treapăd mic, mare; 2. mers forțat, alergătură: trei zile treapădul și un ceas praznicul CR.; 3. diaree (la vite și cai). [Tras din trepădà].

treápăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepăda). Trap: a merge în treapăd (și treápăt). Fig. Alergătură, zbucĭum: treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre. Vechĭ (Treapăt). O taxă care se plătea preuților călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).

TREAPĂT s. n. v. treapăd.

TREPĂDA, trepăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treapăd] – Lat. trepidare.

TREPĂDA, trepăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treapăd] – Lat. trepidare.

trepăda [At: N. COSTIN, LET II, 153/3 / V: (îvr) trăpeda, ~eap~, ~peda, (reg) trăbă~, ~ăta, (îrg) trăp~ / Pzi: trepăd, treapăd / E: ml trepidare] (Pop) 1 vi (D. persoane) A umbla repede și fără astâmpăr de colo până colo, Si: a se agita, a se frământa, a se zbuciuma. 2 vi (D. cai) A merge la trap1 (5). 3 vt (C. i. calul) A face să meargă la trap1 (5). 4 vi A avea diaree (1).

TREPĂDA, treapăd, vb. I. Intranz. 1. A umbla repede și fără astîmpăr încoace și încolo; a se agita, a nu-și afla locul. În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. ◊ Tranz. Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. 2. (Despre cai) A merge în trap. [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. ◊ Tranz. fact. Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. 3. (Popular) A avea diaree.

A TREPĂDA trepăd intranz. pop. 1) A alerga încolo și încoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fără rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare

trepădà v. a umbla după ceva, a alerga într’una: preoții noștri n’au mai trepădat pe la Socola CR. [Lat. TREPIDARE].

trépăd, a v. intr. (lat. trépido, trĕpidáre, a se zbucĭuma. – El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucĭum, mă tot duc și vin: am trepădat mult pîn’am reușit. Am diareĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 1 sg. să trepăd, 3 să trepede; imper. 2 sg. afirm. treapădă

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trepede; ger. trepădând

trepăda vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 sg. și pl. treapădă; conj. prez. 3 sg. și pl. trepede; ger. trepădând

trepăd, trepezi 2, treapădă 3, trepede 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREAPĂD s. v. diaree, dizenterie, du-te-vino, trap, tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

treapăd s. v. DIAREE. DIZENTERIE. DU-TE-VINO. TRAP. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trepăda (-eapăd, -at), vb.1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TREAPĂD subst. vechi, cu sens de penalitate. 1. Trepede 1592 (BCI VII 6). 2. Trepăduș 1558 (Glos) < subst; – Dragolă (16 A II 102); Tripăduș, Anton, mold. (Sd VII 232). 3. Cf. Trupede paharnic (Aș Br 131).

Intrare: Treapăd
Treapăd nume propriu
nume propriu (I3)
  • Treapăd
Intrare: treapăd
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treapăd
  • treapădul
  • treapădu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • treapăd
  • treapădului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treapăt
  • treapătul
  • treapătu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • treapăt
  • treapătului
plural
vocativ singular
plural
treapădă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trapăd
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trepăda
verb (V64)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trepăda
  • trepădare
  • trepădat
  • trepădatu‑
  • trepădând
  • trepădându‑
singular plural
  • treapădă
  • trepădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trepăd
  • treapăd
(să)
  • trepăd
  • treapăd
  • trepădam
  • trepădai
  • trepădasem
a II-a (tu)
  • trepezi
(să)
  • trepezi
  • trepădai
  • trepădași
  • trepădaseși
a III-a (el, ea)
  • treapădă
(să)
  • trepede
  • trepăda
  • trepădă
  • trepădase
plural I (noi)
  • trepădăm
(să)
  • trepădăm
  • trepădam
  • trepădarăm
  • trepădaserăm
  • trepădasem
a II-a (voi)
  • trepădați
(să)
  • trepădați
  • trepădați
  • trepădarăți
  • trepădaserăți
  • trepădaseți
a III-a (ei, ele)
  • treapădă
(să)
  • trepede
  • trepădau
  • trepăda
  • trepădaseră
trăbăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treapăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăpeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăpăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

treapădsubstantiv neutru

  • 1. popular Trap. DEX '09 DLRLC
    sinonime: trap
    • format_quote Cel ce mînă caii are un bici cu coada lungă... spre a ajunge caii de la par și a-i face să meargă în treap, treapăd, adecă la trap. PAMFILE, A. R. 205. DLRLC
    • format_quote Murgul nu voia... să o ieie la treapăt. SLAVICI, N. II 195. DLRLC
    • format_quote Se luă în fuga mare după fericiții tineri ce se depărtase în treapătul calului. ODOBESCU, S. I 146. DLRLC
    • 1.1. Alergătură multă încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: alergătură
      • format_quote În sfîrșit, după atîta treapăd și după atîtea dibuieli, găsi și peștera. STĂNOIU, C. I. 154. DLRLC
  • 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Omul] pieri, urmat de bufnitul și treapădul bocancilor grei. DUMITRIU, N. 248. DLRLC
    • format_quote S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. DLRLC
  • 3. în Evul Mediu Țara Românească Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. DEX '09
  • 4. popular Diaree, dizenterie. DLRLC
    • format_quote Sufăr... de pîntecărie sau treapăd. ȘEZ. IV 123. DLRLC
etimologie:

trepăda, trepădverb

popular
  • 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agita
    • format_quote În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. DLRLC
    • format_quote Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. DLRLC
    • format_quote Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. DLRLC
  • 2. (Despre cai) A merge la trap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. DLRLC
  • 3. A avea diaree. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.