TRAUMATO- v. traumatic [în DN].

TRAUMAT(O)- elem. „leziune, rană”, „traumă”. (< fr., germ. traumat/o/-, cf. gr. trauma, -tos)

TRAUMAT- v. traumatic [în DN].

TRAUMATIC, -Ă adj. Referitor la traumatism; de natura traumatismului. // (Și în forma traumat-, traumato-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) traumatism”, „(referitor la) traumă”. [Pron. trau-. / < fr. traumatique, it traumatico, cf gr. traumatikos]

TRAUMATO- „rană, traumă, leziune”. ◊ gr. trauma, atos „rană, rănire” > fr. traumato-, germ. id., engl. id. > rom. traumato-. □ ~dineză (v. -dineză), s. f., mișcare de circulație a citoplasmei provocată de rănire; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul traumatismelor; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a organelor vegetale ca răspuns la acțiunea unor stimuli traumatici; ~pnee (v. -pnee), s. f., 1. Intrare și ieșire a aerului printr-o plagă toracică, la fiecare inspirație și expirație. 2. Modificare posttraumatică a ritmului respirator; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a citoplasmei și a nucleului în direcția rănirii.