22 de definiții pentru troscot (bot.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.

TROSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.

troscot1 [At: LM / V: (reg) tras~, ~oascăt, ~căt, ~căț, ~cât, ~cod, ~cut sm, sf / E: vsl троскотъ] 1 sm (Și, reg, îc ~-gras) Plantă erbacee anuală, din familia poligonacee, cu tulpina ramificată, de obicei întinsă pe pământ, cu frunze mici și cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe, care se întrebuințează în medicină Si: troscoțel (1), (reg) brebenel, costrei, hericică, iarba-găinilor, iarbă-noduroasă, iarbă-roșie, laba-găinii, porcin, sporiș, târsoacă (1), târșoară, torțel1, trăgănător (2), troscănel, troscovă (1) (Polygonum aviculare). 2 sm (Și, reg, îae) Planta Polygonum cirenarium. 3 sm (Bot; reg) Răculeț (Polygonum bistorta). 4 sm (Reg; îe) A mânca ~ A mânca mâncare sărăcăcioasă. 5 av (Pop; îe) A fi uscat ~ A fî foarte uscat. 6 sm (Bot; reg; îc) ~-de-apă sau ~ul-broaștelor Sălcuță (Polygonum amphibium). 7 sm (Bot; reg; îc) ~-porcesc sau ~-scămos Iarbă-roșie (Polygonum lopathifolium). 8 sm (Bot; reg; îc) ~-roșu sau ~-piperat Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cereale Hrișcă-deasă (Polygonum convolvulus). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-gras Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 11 sm (Bot; reg; îc) ~-amețitor Salbăție (Lolium temulentum). 12 sm (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Scârțâitoare (Polycnemum arvense). 13 sm (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). 14 sm (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus). 15 sm (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 16 sm (Bot; reg) Talpa(19)-gâștei (Chenopodium rubrum).

TROSCOT s. n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe; crește mai ales pe marginea drumurilor și pe locurile necultivate (Polygonum aviculare); sporiș, tîrsoacă, troscovă. Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. Stăi, prietene, zise ist cu boii, cari se tot smuceau din funie, văzînd troscotul cel fraged și mîndru de pe lîngă drum. CREANGĂ, P. 40. Un tînăr plăieș a cărui cal asudat păștea înșalat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. Pe cel cîmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. ALECSANDRI, P. P. 80. ◊ (În comparații) Uscați îs covrigii, cumătră?... Uscați troscot. ALECSANDRI, T. 1538. ♦ (Neobișnuit) Nutreț pentru vite. Și păpușoiul, uite-l, nici de troscot n-o să fie bun cînd l-om tăia la toamnă. PAS, L. II 248.

TROSCOT n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotu

troscot n. 1. plantă cu tulpina întinsă pe pământ a carii rădăcină place porcilor (Polygonum aviculare): pe cel câmp cu troscot coperit POP.; 2. rămășița fânului dela cai. [Slav. TROSKOTŬ].

tróscot n., pl. e (vsl. troscatŭ, un fel de ĭarbă, troscot; bg. sîrb. troskot, troscot [ĭarbă], rus. tróskot, vreascurĭ călcate (Bucov.). Tîrsoacă, porcin, o plantă poligonacee cu tulpina întinsă pe pămînt, ramificată și cu frunzele cam ovale și micĭ cît bobu de fasole (polýgonum aviculáre). Crește pe drumurĭ, cîmpurĭ și curțĭ și place vitelor. Cînd îl mănîncă, face „trosc”. V. hrișcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiș, târsoacă, troscoțel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță.

TROSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) (reg.) porcin, sporiș, tîrsoacă, troscoțel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

troscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troscot2, (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ (DEX, MDA).

troscot2, (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ.

Intrare: troscot (bot.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troscot
  • troscotul
  • troscotu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • troscot
  • troscotului
plural
vocativ singular
plural
trascot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troscut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troascăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troscăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troscăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troscât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troscod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troscotsubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. DLRLC
    • format_quote Stăi, prietene, zise ist cu boii, cari se tot smuceau din funie, văzînd troscotul cel fraged și mîndru de pe lîngă drum. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
    • format_quote Un tînăr plăieș a cărui cal asudat păștea înșalat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
    • format_quote Pe cel cîmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. ALECSANDRI, P. P. 80. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Uscați îs covrigii, cumătră?... Uscați troscot. ALECSANDRI, T. 1538. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Nutreț pentru vite. DLRLC
      • format_quote Și păpușoiul, uite-l, nici de troscot n-o să fie bun cînd l-om tăia la toamnă. PAS, L. II 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.