13 definiții pentru translucid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. Care este parțial transparent, lăsând lumina să treacă fără a permite să se distingă contururile sau detaliile obiectelor. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

translucid, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~izi, ~e / E: fr translucide] (D. corpuri) Care este parțial transparent, putând fi străbătut de un fascicul de raze de lumină, pe care le împrăștie parțial, astfel încât, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusă.

TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. Care este parțial transparent, putând fi străbătut de un fascicul de radiații electromagnetice, mai ales de un fascicul de raze de lumină, pe care le împrăștie parțial, astfel încât, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusă. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. (Despre un obiect) Care lasă să treacă prin el lumina, difuzînd-o parțial, astfel încît nu se pot distinge contururile sau detaliile obiectelor aflate înapoi. Geamuri pătrate erau acoperite cu hîrtie translucidă. CĂLINESCU, E. O. I 8. ◊ (Adverbial) Razele lungi ale crepusculului de mai incendiau ferestrele înflorate translucid dinspre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 114.

TRANSLUCÍD, -Ă adj. (Despre un corp sau mediu) Care permite trecerea luminii, împiedicând însă vederea clară prin el a unui obiect; mat. [< fr. translucide, cf. lat. translucidus].

TRANSLUCÍD, -Ă adj. (despre corpuri, medii) care permite trecerea luminii, împiedicând însă vederea clară prin el a unui obiect. (< fr. translucide, lat. translucidus)

TRANSLUCÍD ~dă (~zi, ~de) (despre corpuri, materiale etc.) Care lasă să treacă lumina, fără a permite ca obiectele să fie distinse clar; diafan. [Sil. trans-lu-] /<fr. translucide

*translúcid, -ă adj. (lat. translúcidus, d. trans, dincolo, și lucidus, luminos. V. lucid). Semitransparent, străveziŭ: farfuriile de porțelan îs translucide, ĭar cele de faĭanță opace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!translucíd (tran-slu-/trans-lu-) adj. m., pl. translucízi; f. translucídă, pl. translucíde

translucíd adj. m. (sil. mf. trans-) lucid


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSLUCÍD adj. (FIZ.) (rar) semiopac, semitransparent. (Mediu ~.)

TRANSLUCID adj. (FIZ.) (rar) semitransparent. (Mediu ~.)

Intrare: translucid
translucid adjectiv
  • silabație: tran-slu-cid, trans-lu-cid info
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • translucid
  • translucidul
  • translucidu‑
  • transluci
  • translucida
plural
  • translucizi
  • translucizii
  • translucide
  • translucidele
genitiv-dativ singular
  • translucid
  • translucidului
  • translucide
  • translucidei
plural
  • translucizi
  • translucizilor
  • translucide
  • translucidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

translucid

  • 1. Care este parțial transparent, lăsând lumina să treacă fără a permite să se distingă contururile sau detaliile obiectelor.
    exemple
    • Geamuri pătrate erau acoperite cu hîrtie translucidă. CĂLINESCU, E. O. I 8.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Razele lungi ale crepusculului de mai incendiau ferestrele înflorate translucid dinspre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 114.
      surse: DLRLC

etimologie: