2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCENDENTALÍST, -Ă, transcendentaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al transcendentalismului. – Din fr. transcendantaliste.

transcendentalist, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr transcendantaliste] 1-2 smf Adept al transcendentalismului (1-2). 3-4 a Referitor la transcendentalism (1-2). 5-6 a Caracteristic transcendentalismului (1-2).

TRANSCENDENTALÍST, -Ă, transcendentaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Adept) al transcendentalismului. – Din fr. transcendantaliste.

TRANSCENDENTALÍST, -Ă adj. Referitor la transcendentalism. // s.m. și f. Adept al transcendentalismului. [Cf. fr. transcendantaliste].

TRANSCENDENTALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al transcendentalismului. (< fr. transcendantaliste)

Intrare: transcendentalistă
transcendentalistă substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcendentalistă
  • transcendentalista
plural
  • transcendentaliste
  • transcendentalistele
genitiv-dativ singular
  • transcendentaliste
  • transcendentalistei
plural
  • transcendentaliste
  • transcendentalistelor
vocativ singular
  • transcendentalistă
  • transcendentalisto
plural
  • transcendentalistelor
Intrare: transcendentalist (adj.)
transcendentalist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcendentalist
  • transcendentalistul
  • transcendentalistu‑
  • transcendentalistă
  • transcendentalista
plural
  • transcendentaliști
  • transcendentaliștii
  • transcendentaliste
  • transcendentalistele
genitiv-dativ singular
  • transcendentalist
  • transcendentalistului
  • transcendentaliste
  • transcendentalistei
plural
  • transcendentaliști
  • transcendentaliștilor
  • transcendentaliste
  • transcendentalistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transcendentalist transcendentalistă

  • 1. (Adept) al transcendentalismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: