2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis.

TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis.

TRANZACȚIÚNE s. f. v. tranzacție.

TRANZACȚIÚNE s. f. v. tranzacție.

TRANZACȚIÚNE s. f. v. tranzacție.

tranzacție sf [At: AR (1829), 1282/11 / V: (îvr) ~nsecț~, (înv) ~iune / S și: (înv) ~nsa~ / Pl: ~ii / E: fr transaction, lat transactio, -onis] 1 Înțelegere intervenită între două sau mai multe părți prin care se stabilește modalitatea transmiterii anumitor drepturi sau a efectuării unor schimburi comerciale sau bancare. 2 (Jur) Convenție prin care părțile urmăresc evitarea ori stingerea unui litigiu existent între ele, făcându-și în acest scop concesii reciproce. 3 (Pgn) Înțelegere.

TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Înțelegere, acord, învoială, convenție. Rămăsese cu zîmbetul provocat de insistența mea și tranzacția noastră. IBRĂILEANU, A. 103. Prietiniile politice se disfac, tranzacțiile și trădările se lovesc, se înțăleg și se prifac ziuă pe ziuă. RUSSO, S. 113. ♦ Acord, convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial de mărfuri. Bine și înțelept ar fi fost să fi încheiat tranzacția atunci cînd i-a propus el. REBREANU, R. II 51. – Variantă: tranzacțiúne (NEGRUZZI, S. III 80) s. f.

TRANZÁCȚIE s.f. Înțelegere, învoială, convenție. ♦ Acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial. [Gen. -iei, var. tranzacțiune s.f. / cf. fr. transaction, lat. transactio].

TRANZACȚIÚNE s.f. v. tranzacție.

TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio)

TRANZÁCȚIE ~i f. Înțelegere încheiată între două sau mai multe părți, pe bază de concesii reciproce, asupra transmiterii unor drepturi sau asupra schimbului de mărfuri. [G.-D. tranzacției; Sil. -ți-e] /<fr. transaction, lat. transactio, ~onis

tranzacți(un)e f. 1. act prin care se tranzige asupra unui diferend; 2. acț, convențiune oarecare.

tranziți(un)e f. 1. mod de a trece dela o idee la alta, de a lega laolaltă diferitele părți ale unui discurs, ale unei opere; 2. trecere dela un regim politic la altul, dela o stare de lucruri la alta; 3. Muz. trecere dela un ton la altul prin mijlocul modulațiunii; 4. în geologie: trecerea dela un teren primitiv la altul secundar.

*transacțiúne f. (lat. transáctio, -ónis. V. transig, acțiune). Învoĭală pin care se renunță la judecată: o transacțiune mediocră e maĭ bună de cît un proces bun. Învoĭală (convențiune) între negustorĭ: transacțiunĭ comerciale. – Și -ácție. Fals tranz-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tranzácție (tran-zac-ți-e/tranz-ac-) s. f., art. tranzácția (-ți-a), g.-d. art. tranzácției; pl. tranzácții, art. tranzácțiile (-ți-i-)

tranzácție s. f. (sil. -ți-e; mf. tranz-), art. tranzácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tranzácției; pl. tranzácții, art. tranzácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANZÁCȚIE s. 1. afacere, (englezism) business. (O bună ~ comercială.) 2. operație. (~ de bursă.) 3. v. înțelegere.

TRANZACȚIE s. 1. afacere. (O bună ~ comercială.) 2. operație. (~ de bursă.) 3. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~...) erată

Intrare: transacție
transacție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tranzacție
tranzacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e; mf. tranz-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzacție
  • tranzacția
plural
  • tranzacții
  • tranzacțiile
genitiv-dativ singular
  • tranzacții
  • tranzacției
plural
  • tranzacții
  • tranzacțiilor
vocativ singular
plural
tranzacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzacțiune
  • tranzacțiunea
plural
  • tranzacțiuni
  • tranzacțiunile
genitiv-dativ singular
  • tranzacțiuni
  • tranzacțiunii
plural
  • tranzacțiuni
  • tranzacțiunilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -ți-e;
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transacție
  • transacția
plural
  • transacții
  • transacțiile
genitiv-dativ singular
  • transacții
  • transacției
plural
  • transacții
  • transacțiilor
vocativ singular
plural