TRAMBULINĂ, trambuline, s. f. 1. (La natație) Instalație prevăzută cu un postament și un dispozitiv de care se fixează o scândură elastică, servind pentru sărituri artistice în apă. 2. (La schi) Instalație în forma unei pante, servind la executarea săriturii în lungime. – După germ. Trampoline.

trambulină sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: (reg) ~bol~, ~mpl~, ~mpol, ~polin sn / Pl: ~ne / E: ger Trampoline, it trampolino] 1 Aparat ajutător care servește la ușurarea executării unei sărituri în gimnastica sportivă. 2 (Fam; îe) A servi (cuiva) de ~ A ajuta pe cineva să parvină (mai ales în politică). 3 Instalație specială, ridicată pe un postament, la o anumită înălțime, prevăzută cu un dispozitiv de care se fixează o scândură elastică, care servește pentru sărituri artistice sau sportive în apă. 4 (Șîs ~ de schi) Instalație sportivă în forma unei pante, servind la executarea săriturii în lungime cu schiurile.

TRAMBULINĂ, trambuline, s. f. 1. (La natație) Dispozitiv alcătuit dintr-un postament pe care este fixată la un capăt o scândură orizontală foarte flexibilă, de pe care se sare în apă. 2. (La schi) Construcție în plan înclinat terminată cu o platformă elastică, de pe care sportivii își iau elanul spre a zbura cât mai departe. – După germ. Trampoline.

TRAMBULINĂ, trambuline, s. f. Dispozitiv pentru sărituri, folosit la gimnastică, înot, schi. Schiorii se azvîrlă de pe trambuline în vid. BOGZA, C. O. 58.

TRAMBULINĂ s.f. Instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. [< germ. Trampoline, cf. it. trampolino].

TRAMBULINĂ s. f. instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. (după germ. Trampolin, it. trampolino)

TRAMBULINĂ ~e f. sport 1) Instalație specială de pe care sportivii execută sărituri în apă. 2) Pantă la schi folosită la săriturile în lungime. [G.-D. trambulinei] /<germ. Trampoline, it. trampolino

trambulină f. scândură înclinată de pe care se saltă în apă la înnotat. [Cf. it. TRAMPOLINO].

*trambulínă, V. trampolin.

trambolină sf vz trambulină

tramplină sf vz trambulină

trampolin sn vz trambulină

trampolină sf vz trambulină

*trampolin n., pl. e (it. trampolino și trampellino [de unde și fr. tremplin], d. trámpoli, picĭoroange, trampolare, a merge pe picĭoroange; ngr. trambála [scris -mpála], legănătoare, scaun în care te legenĭ. V. trambalez, trapă, draghină). Scîndură care, fiind fixată la un capăt, ĭar la cel-lalt liberă, se leagănă și te aruncă în sus cînd sarĭ de pe ĭa. Fig. A servi cuĭva de trampolin, a-ĭ ajuta să se înalțe (maĭ ales în politică). – Și trambulínă.

trambulină s. f., g.-d. art. trambulinei; pl. trambuline

trambulină s. f., g.-d. art. trambulinei; pl. trambuline

trambulină s. f., g.-d. art. trambulinei; pl. trambuline

trambulină

trambulină (-ne), s. f. – Aparat de gimnastică care servește la sărituri. – Var. trampolin(ă). It. trampolino, cf. germ. Trampolin.