3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂMBIȚA, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

TRÂMBIȚA, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

TRÂMBIȚĂ, trâmbițe, s. f. (Pop.) Trompetă, goarnă. [Pl. și: trâmbiți] – Din sl. tronbica.

TRÂMBIȚĂ, trâmbițe, s. f. (Pop.) Trompetă, goarnă. [Pl. și: trâmbiți] – Din sl. tronbica.

trâmbița [At: PSALT. 167 / V: (îrg) ~ita, (îvr) trim~ / Pzi: ez / E: trâmbiță] 1 vi A suna din trâmbiță (1). 2 vi (Pfm; pex; fig; d. cocoș) A cânta tare și insistent. 3 vi (Fam; fig) A vocifera. 4 vi (Pop) A cânta din bucium. 5 vt (Fam; fig) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea Si: a divulga, a răspândi.

trâmbiță sf [At: PSALT. 90 / V: (îvr) trom~, trumbeță, (îrg) ~ită, (reg) trenb~, trim~ / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: vsl трѫБица, mg trombita] 1 Instrument muzical de suflat, din alamă Si: goarnă, trompetă (1), (înv) trâmbă (1), (reg) trubă, trupcă2. 2 (Reg; îc) ~ța-ciobanului Plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței (Gentiana ciliata). 3 (Reg; îc) ~ța-mușchiului Lichen cu tulpini scurte, în formă de cupă (Cladonia pyxidata). 4 (Reg; îc) ~ța-piticilor Soi de ciuperci comestibile (Craterellus cornucopioides). 5 (Fam) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 6 (Reg) Bucium1 (1). 7 (Muz; reg) Surliță. 8 (Reg) Fluier ciobănesc. 9 (Atm; îvr; îs) ~ța lui Eustaș Trompa (6) lui Eustache. 10 (Îvr; îs) ~ța matchii sau ~ța mitrii Oviduct. 11 (Reg) Arbust agățător cu flori mari, galben-roșiatice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radicans).

TRÎMBI, trîmbesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pînza sul. Cînepă a arat. A grăpat-o... A țesut-o, A nălbit-o, A trîmbit-o, A croit-o. MAT. FOLK. 588.

TRÎMBIȚA, trîmbițez, vb. I. 1. Intranz. A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. ◊ Fig. Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. 2. Tranz. Fig. A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159.

TRÎMBIȚĂ, trîmbițe, s. f. Trompetă, goarnă. Trîmbițele roșiorilor zvîrliră în văi țipete mînioase. SADOVEANU, O. VI 48. Văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254. Trîmbița dădea semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. ◊ Fig. Trîmbițele de revoltă sunau pretutindenea. GANE, N. II 84. 2. (Regional) Bucium. 3. Arbust agățător cu flori mari, galben-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radicans). ◊ Compus: trîmbița-ciobanului = mică plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței (Gentiana ciliata).Pl. și: trîmbiți (SADOVEANU, O. VII 131, COȘBUC, P. I 56).

TRÎMBI, trîmbesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pînza sul. – Din trîmbă.

A TRÂMBIȚA ~ez 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță

TRÂMBIȚĂ1 ~e f. 1) înv. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; goarnă. 2) Instrument muzical popular de suflat, constând dintr-un tub conic, lung până la trei metri, folosit în regiunile de munte pentru semnalizări. [G.-D. trâmbiței] /<sl. tronbica

TRÂMBIȚĂ2 ~e f. Arbust agățător cu flori galbene-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală. ◊ ~a-ciobanului plantă erbacee cu flori albastre în formă de clopoței. /<sl. tronbica

trâmbițà v. 1. a suna din trâmbiță; 2. a anunța cu glas de trâmbiță; 3. fig. a spune în tot locul, a divulga.

trâmbíță f. numele popular al trompetei sau al buciumului. [Slav. TRÕBIȚA, fluier].

trîmbiță f., pl. e (vsl. trombica, fluĭer, dim. d. tromba, vălătuc. V. trîmbă). Trompetă saŭ goarnă (la călărĭ saŭ pedeștri). – Vechĭ și trîmbiță, pl. e. V. hîrjoană.

trîmbițéz v. tr. (d. trîmbiță). Sun (daŭ semnal) din trîmbiță: a trîmbița adunarea. Fig. Iron. Anunț la toată lumea, bat toba. V. zbucĭum 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițez, 3 trâmbițea; conj. prez. 1 sg. să trâmbițez, 3 să trâmbițeze

trâmbiță s. f., g.-d. art. trâmbiței; pl. trâmbițe

trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbițea

trâmbiță s. f., g.-d. art. trâmbiței; pl. trâmbițe

trâmbița vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițez, 3 sg. și pl. trâmbițea

trâmbiță s. f., g.-d. art. trâmbiței, pl. trâmbițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÎMBIȚĂ s. (MIL.) goarnă, trompetă, (înv.) trompă, trubă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trâmbi, trâmbesc, vb. IV (reg.) a face (pânza) sul.

trâmbiță, trâmbițe, (trâmbdiță, trâmbițătoare), s.f. – Instrument muzical pastoral; tulnic: „Lung de 2,90 m până la 3,10 și făcut din lemn ușor învelit în tinichea, ea [trâmbița] este un instrument eminamente păstoresc, din care se cântă cu mâna rezemată cu cotul în coapsă. (...) Referitor la trâmbiță, se crede că oile, odată cu apariția stelelor, dacă o aud cântând, se așază jos, își pun cruciș cele două picioare de dinainte și capul peste ele și ascultă cu religiozitate profundă ariile cântate – până într-atât farmecă acest instrument mai ales în timpul nopții. De fapt, sunetele puternice și în același timp line și dulci ale acestui instrument armonizează perfect cu tot ce aparține accidentelor regiunii muntoase, așa că fiorii ecoului produs cu tăria singurătății nopții pătrund adânc firea naturii” (Papahagi, 1925: 125). – Din sl. tronbica „fluier” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

trâmbiță, -e, (trâmbdiță, trâmbițătoare), s.f. – Instrument muzical pastoral; tulnic: „Lung de 2,90 m până la 3,10 și făcut din lemn ușor învelit în tinichea, ea [trâmbița] este un instrument eminamente păstoresc, din care se cântă cu mâna rezemată cu cotul în coapsă” (Papahagi 1925). – Din sl. trabica (DER, DEX). Din rom. provine ucr. trymbita (Candrea).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Trîmbițele Ierihonului – vezi: Zidurile Ierihonului. BIB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cu surle și trâmbițe expr. în mod zgomotos / ostentativ.

trâmbița, trâmbițez v. t. 1. (intl.) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon

Intrare: trâmbit
trâmbit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbit
  • trâmbitul
  • trâmbitu‑
  • trâmbi
  • trâmbita
plural
  • trâmbiți
  • trâmbiții
  • trâmbite
  • trâmbitele
genitiv-dativ singular
  • trâmbit
  • trâmbitului
  • trâmbite
  • trâmbitei
plural
  • trâmbiți
  • trâmbiților
  • trâmbite
  • trâmbitelor
vocativ singular
plural
Intrare: trâmbița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trâmbița
  • trâmbițare
  • trâmbițat
  • trâmbițatu‑
  • trâmbițând
  • trâmbițându‑
singular plural
  • trâmbițea
  • trâmbițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trâmbițez
(să)
  • trâmbițez
  • trâmbițam
  • trâmbițai
  • trâmbițasem
a II-a (tu)
  • trâmbițezi
(să)
  • trâmbițezi
  • trâmbițai
  • trâmbițași
  • trâmbițaseși
a III-a (el, ea)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbița
  • trâmbiță
  • trâmbițase
plural I (noi)
  • trâmbițăm
(să)
  • trâmbițăm
  • trâmbițam
  • trâmbițarăm
  • trâmbițaserăm
  • trâmbițasem
a II-a (voi)
  • trâmbițați
(să)
  • trâmbițați
  • trâmbițați
  • trâmbițarăți
  • trâmbițaserăți
  • trâmbițaseți
a III-a (ei, ele)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbițau
  • trâmbița
  • trâmbițaseră
trâmbita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimbița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trâmbiță
trâmbiță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbiță
  • trâmbița
plural
  • trâmbițe
  • trâmbițele
genitiv-dativ singular
  • trâmbițe
  • trâmbiței
plural
  • trâmbițe
  • trâmbițelor
vocativ singular
plural
trâmbiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbiță
  • trâmbița
plural
  • trâmbiți
  • trâmbițile
genitiv-dativ singular
  • trâmbiți
  • trâmbiții
plural
  • trâmbiți
  • trâmbiților
vocativ singular
plural
trumbeță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trombiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimbiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trenbiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trâmbită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trâmbi, trâmbescverb

  • 1. rar A face pânza sul. DLRLC
    • format_quote Cînepă a arat. A grăpat-o... A țesut-o, A nălbit-o, A trîmbit-o, A croit-o. MAT. FOLK. 588. DLRLC
etimologie:
  • trâmbă DLRM

trâmbița, trâmbițezverb

  • 1. intranzitiv A cânta, a suna din trâmbiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. DLRLC
    • format_quote Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. DLRLC
    • format_quote figurat Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. DLRLC
    • format_quote figurat Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat familiar A aduce o informație la cunoștința tuturor. NODEX
    sinonime: buciuma
  • 3. tranzitiv figurat familiar A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a bate toba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. DLRLC
    • format_quote Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159. DLRLC
etimologie:
  • trâmbiță DEX '98 DEX '09

trâmbiță, trâmbițesubstantiv feminin

  • 1. popular Goarnă, trompetă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: goarnă trompetă diminutive: trâmbicioară augmentative: trâmbițoi
    • format_quote Trîmbițele roșiorilor zvîrliră în văi țipete mînioase. SADOVEANU, O. VI 48. DLRLC
    • format_quote Văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254. DLRLC
    • format_quote Trîmbița dădea semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. DLRLC
    • format_quote figurat Trîmbițele de revoltă sunau pretutindenea. GANE, N. II 84. DLRLC
  • 2. regional Instrument muzical popular de suflat, constând dintr-un tub conic, lung până la trei metri, folosit în regiunile de munte pentru semnalizări. DLRLC NODEX
    sinonime: bucium
  • 3. Arbust agățător cu flori mari, galben-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radicans). DLRLC
    • chat_bubble compus Trâmbița-ciobanului = mică plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței (Gentiana ciliata). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic