2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

trambala vtr [At: C. PETRESCU, O. P. I, 227 / Pzi: ~lez / E: fr trimbaler] (Fam) 1-2 A (se) deplasa de colo până colo (fără rost).

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

TRAMBALÁ vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trambalá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambaleáză

trambalá vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz, 3 sg. și pl. trambaleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trambalá (-léz, -át), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

Intrare: trambalat
trambalat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trambalat
  • trambalatul
  • trambalatu‑
  • trambala
  • trambalata
plural
  • trambalați
  • trambalații
  • trambalate
  • trambalatele
genitiv-dativ singular
  • trambalat
  • trambalatului
  • trambalate
  • trambalatei
plural
  • trambalați
  • trambalaților
  • trambalate
  • trambalatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trambala
  • trambalare
  • trambalat
  • trambalatu‑
  • trambalând
  • trambalându‑
singular plural
  • trambalea
  • trambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trambalez
(să)
  • trambalez
  • trambalam
  • trambalai
  • trambalasem
a II-a (tu)
  • trambalezi
(să)
  • trambalezi
  • trambalai
  • trambalași
  • trambalaseși
a III-a (el, ea)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambala
  • trambală
  • trambalase
plural I (noi)
  • trambalăm
(să)
  • trambalăm
  • trambalam
  • trambalarăm
  • trambalaserăm
  • trambalasem
a II-a (voi)
  • trambalați
(să)
  • trambalați
  • trambalați
  • trambalarăți
  • trambalaserăți
  • trambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambalau
  • trambala
  • trambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trambala

etimologie: