2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

trambala vtr [At: C. PETRESCU, O. P. I, 227 / Pzi: ~lez / E: fr trimbaler] (Fam) 1-2 A (se) deplasa de colo până colo (fără rost).

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

TRAMBALA vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALA vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 trambalea; conj. prez. 1 sg. să trambalez, 3 să trambaleze

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambalea

trambala vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 sg. și pl. trambalea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRAMBALA vb. v. deplasa, muta, strămuta.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

Intrare: trambalat
trambalat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trambalat
  • trambalatul
  • trambalatu‑
  • trambala
  • trambalata
plural
  • trambalați
  • trambalații
  • trambalate
  • trambalatele
genitiv-dativ singular
  • trambalat
  • trambalatului
  • trambalate
  • trambalatei
plural
  • trambalați
  • trambalaților
  • trambalate
  • trambalatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trambala
  • trambalare
  • trambalat
  • trambalatu‑
  • trambalând
  • trambalându‑
singular plural
  • trambalea
  • trambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trambalez
(să)
  • trambalez
  • trambalam
  • trambalai
  • trambalasem
a II-a (tu)
  • trambalezi
(să)
  • trambalezi
  • trambalai
  • trambalași
  • trambalaseși
a III-a (el, ea)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambala
  • trambală
  • trambalase
plural I (noi)
  • trambalăm
(să)
  • trambalăm
  • trambalam
  • trambalarăm
  • trambalaserăm
  • trambalasem
a II-a (voi)
  • trambalați
(să)
  • trambalați
  • trambalați
  • trambalarăți
  • trambalaserăți
  • trambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambalau
  • trambala
  • trambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trambala, trambalezverb

  • 1. familiar A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.