2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala.V. trambala.

TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala.V. trambala.

trambalare sf [At: DM / Pl: ~lări / E: trambala] (Fam) Deplasare de colo până colo (fără rost).

TRAMBALÁRE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [< trambala].

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

trambala vtr [At: C. PETRESCU, O. P. I, 227 / Pzi: ~lez / E: fr trimbaler] (Fam) 1-2 A (se) deplasa de colo până colo (fără rost).

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

TRAMBALÁ vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trambaláre (fam.) s. f., g.-d. art. trambalắrii; pl. trambalắri

trambaláre s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambalá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambaleáză

trambalá vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz, 3 sg. și pl. trambaleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAMBALÁRE s. v. deplasare, mutare, strămutare.

TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trambalá (-léz, -át), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

Intrare: trambalare
trambalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trambalare
  • trambalarea
plural
  • trambalări
  • trambalările
genitiv-dativ singular
  • trambalări
  • trambalării
plural
  • trambalări
  • trambalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: trambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trambala
  • trambalare
  • trambalat
  • trambalatu‑
  • trambalând
  • trambalându‑
singular plural
  • trambalea
  • trambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trambalez
(să)
  • trambalez
  • trambalam
  • trambalai
  • trambalasem
a II-a (tu)
  • trambalezi
(să)
  • trambalezi
  • trambalai
  • trambalași
  • trambalaseși
a III-a (el, ea)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambala
  • trambală
  • trambalase
plural I (noi)
  • trambalăm
(să)
  • trambalăm
  • trambalam
  • trambalarăm
  • trambalaserăm
  • trambalasem
a II-a (voi)
  • trambalați
(să)
  • trambalați
  • trambalați
  • trambalarăți
  • trambalaserăți
  • trambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • trambalea
(să)
  • trambaleze
  • trambalau
  • trambala
  • trambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trambalare

etimologie:

  • vezi trambala
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

trambala

etimologie: