opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMBALARE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. – V. trambala.

TRAMBALARE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. – V. trambala.

trambalare sf [At: DM / Pl: ~lări / E: trambala] (Fam) Deplasare de colo până colo (fără rost).

TRAMBALARE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [< trambala].

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

trambala vtr [At: C. PETRESCU, O. P. I, 227 / Pzi: ~lez / E: fr trimbaler] (Fam) 1-2 A (se) deplasa de colo până colo (fără rost).

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

TRAMBALA vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALA vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trambalare (fam.) s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambalare (fam.) s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambalare s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 trambalează; conj. prez. 1 sg. să trambalez, 3 să trambaleze

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambalează

trambala vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 sg. și pl. trambalează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRAMBALARE s. v. deplasare, mutare, strămutare.

TRAMBALA vb. v. deplasa, muta, strămuta.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

Intrare: trambalare
trambalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trambalare
  • trambalarea
plural
  • trambalări
  • trambalările
genitiv-dativ singular
  • trambalări
  • trambalării
plural
  • trambalări
  • trambalărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: trambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trambala
  • trambalare
  • trambalat
  • trambalatu‑
  • trambalând
  • trambalându‑
 singular plural
  • trambalează
  • trambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trambalez
 (să)
  • trambalez
  • trambalam
  • trambalai
  • trambalasem
a II-a (tu)
  • trambalezi
 (să)
  • trambalezi
  • trambalai
  • trambalași
  • trambalaseși
a III-a (el, ea)
  • trambalează
 (să)
  • trambaleze
  • trambala
  • trambală
  • trambalase
plural I (noi)
  • trambalăm
 (să)
  • trambalăm
  • trambalam
  • trambalarăm
  • trambalaserăm
  • trambalasem
a II-a (voi)
  • trambalați
 (să)
  • trambalați
  • trambalați
  • trambalarăți
  • trambalaserăți
  • trambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • trambalează
 (să)
  • trambaleze
  • trambalau
  • trambalară
  • trambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trambalare, trambalărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi trambala DEX '09 DEX '98 DN

trambala, trambalezverb

  • 1. familiar A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deplasa duce muta strămuta
    • format_quote E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.