2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane, a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale, care nu s-au afirmat încă pe deplin ori care nu și-au epuizat încă potențialitățile. ♦ Fig. Zguduitor, funest. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.

tragic, ~ă [At: DRLU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tragique] 1 a Care aparține tragediei. 2 a Care are caracter de tragedie (1). 3 sna Categorie estetică exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pierderea unei valori umane. 4-5 sm, a (Persoană) care scrie tragedii (1). 6-7 smf (Actor) consacrat tragediei (1). 8 a (Fig) Care inspiră o emoție intensă prin caracterul zguduitor, jalnic, funest, nenorocit Si: (înv) traghicesc. 9 sn (Fam; îe) A (o) lua în ~ A da prea multă importanță laturii neplăcute a unui fapt. 10 a (Fig) Care exprimă zbucium lăuntric. 11 a (Fig) Care evocă o tragedie (4). 12 a (Fam; fig) Care provoacă neplăceri mari Si: catastrofal.

TRÁGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.

TRÁGIC2, -Ă, tragici, -e, adj. 1. Care se referă la tragedie, care are caracterul tragediei. În opera sa cu adevărat tragică, de pildă în Năpasta, a ales oameni din altă lume, și anume țărani, oameni întregi. IBRĂILEANU, S. 68. Drama era tragică, fără a fi zbuciumată. NEGRUZZI, S. I 344. 2. Fig. Zguduitor, jalnic, funest, nenorocit. E singura ieșire înțeleaptă din încurcătura aceasta tragică. REBREANU, R. II 100. Urmează încă ceva foarte grav, aproape tragic. GHEREA, ST. CR. II 31. Numele lui Miron Costin este vestit atîta prin istoria Moldovei ce ne-a lăsat, cît și prin tragica lui moarte. BĂLCESCU, O. I 183. ◊ Expr. A lua în tragic = a acorda o importanță și o gravitate exagerată unei întîmplări sau unui eveniment obișnuit. ◊ (Substantivat, n.) Această dramă este în tragicul ei de o intensitate egală cu înălțimile pe care, neștiută de nimeni, se desfășoară. BOGZA, C. O. 23.

TRÁGIC1, tragici, s. m. (Rar) Autor de tragedii (mai ales din antichitate). Să exprimăm acest tragism în forme actuale, după cum au știut să-l exprime tragicii antici. SAHIA, U.R.S.S. 166.

TRÁGIC, -Ă adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. // s.n. Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane care nu și-au epuizat încă resursele potențiale. // (Și în forma tragi-, tragico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].

TRÁGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)

TRÁGIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tragedie; propriu tragediei. 2) fig. Care provoacă o puternică tulburare sufletească. ◊ A o lua în ~ a exagera gravitatea unei întâmplări sau unei situații; a dramatiza. /<fr. tragique

TRÁGIC3 n. Categorie estetică care exprimă un conflict ce presupune înfrângerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique

TRÁGIC2 ~ci m. rar Autor de tragedii. /<fr. tragique

tragic a. 1. ce ține de tragedie: situațiune tragică; 2. care scrie tragedii: poet tragic; 3. fig. funest: moarte tragică. ║ m. 1. autor de tragedii: tragicii greci; 2. genul tragic.

*trágic, -ă adj. (vgr. tragikós). De tragedie: pĭesă tragică, poet tragic, actor tragic. Fig. Trist, jalnic, nenorocit (nu din întîmplare, ci din pricina caracteruluĭ persoaneĭ): tragica moarte a luĭ Mihaĭ Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil, Sofocle și Eŭripide îs mariĭ tragicĭ aĭ antichitățiĭ. Actor tragic: Ralma fu un mare tragic al primuluĭ imperiŭ francez. S. n., pl. urĭ. Genu tragic în literatură. Caracteru tragic: tragicu unor situațiunĭ. Adv. În mod tragic: aventura sfîrși tragic. V. comic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trágic2 (autor) s. m., pl. trágici

trágic1 adj. m., pl. trágici; f. trágică, pl. trágice

trágic3 (categorie estetică) s. n.

trágic (categorie a esteticii) s. n.

trágic adj. m., (autor) s. m., pl. trágici; f. sg. trágică, pl. trágice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAGIC adj. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, nenorocit. (Un deznodămînt ~.)

arată toate definițiile

Intrare: tragică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragică
  • tragica
plural
  • tragice
  • tragicele
genitiv-dativ singular
  • tragice
  • tragicei
plural
  • tragice
  • tragicelor
vocativ singular
plural
Intrare: tragic (adj.)
tragic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragic
  • tragicul
  • tragicu‑
  • tragică
  • tragica
plural
  • tragici
  • tragicii
  • tragice
  • tragicele
genitiv-dativ singular
  • tragic
  • tragicului
  • tragice
  • tragicei
plural
  • tragici
  • tragicilor
  • tragice
  • tragicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tragic (adj.) tragică

  • 1. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: comic (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • În opera sa cu adevărat tragică, de pildă în Năpasta, a ales oameni din altă lume, și anume țărani, oameni întregi. IBRĂILEANU, S. 68.
      surse: DLRLC
    • Drama era tragică, fără a fi zbuciumată. NEGRUZZI, S. I 344.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru (numai) singular Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane, a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale, care nu s-au afirmat încă pe deplin ori care nu și-au epuizat încă potențialitățile.
      surse: DEX '09 DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Această dramă este în tragicul ei de o intensitate egală cu înălțimile pe care, neștiută de nimeni, se desfășoară. BOGZA, C. O. 23.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • E singura ieșire înțeleaptă din încurcătura aceasta tragică. REBREANU, R. II 100.
        surse: DLRLC
      • Urmează încă ceva foarte grav, aproape tragic. GHEREA, ST. CR. II 31.
        surse: DLRLC
      • Numele lui Miron Costin este vestit atîta prin istoria Moldovei ce ne-a lăsat, cît și prin tragica lui moarte. BĂLCESCU, O. I 183.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie (și) substantivat A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. familiar Care provoacă neplăceri mari.
      surse: MDN '00 sinonime: catastrofal dezastruos

etimologie: