4 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tragace sf vz trăgaci
TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăgaci, ~ace [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 204 / V: (reg) tragace, ~e sf / Pl: ~, (reg) ~găci, sf, ~uri sn / E: trage + -aci] 1-2 a (Pop; d. animale) Trăgător (2, 4). 3 sm Trăgător (11). 4 sn Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul Si: trăgător (21), (reg) cocoș. 5 sn (Arg) Revolver. 6 sf (Reg) Sanie. 7 sn (Reg) Tâlv (6). 8 sn (Reg) Mâner la pieptenele de pieptănat lâna, cânepa etc. Si: (îrg) mănunchi. 9 sf (Reg) Unealtă de dogărit cu care se trag cercurile pe vasele de lemn Si: (reg) cleștar. 10 sn (Reg) Tirbușon (1). 11 sf (Reg) închizătoare la ușă, în formă de limbă Si: (reg) trăgaie (1). 12 sn (Reg) Cârlig la plug de care se prind cocârțeala și potângul. 13 sn (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 14 sf (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăgacie sf vz trăgaci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRĂGACI2, trăgace, s. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se trage cu degetul arătător pentru a descărca arma. Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRĂGACI3, -E, trăgaci, -e, adj. (Despre animale) De tracțiune; p. ext. care trage bine la ham sau la jug. Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197. Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRĂGACI1, trăgaci, s. m. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRĂGACI2 ~e n. Dispozitiv la armele de foc pe care se apasă cu degetul arătător (pentru a declanșa încărcătura). /a trage + suf. ~aci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRĂGACI1 ~e adj. pop. (despre animale de tracțiune) Care trage bine la jug sau la ham; trăgător. /a trage + suf. ~aci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăgácĭ, -ce adj. și s. (d. trag, ca sugacĭ d. sug). Care trage bine în jug: boŭ trăgacĭ. Care trage bine (cu arcu, cu pușca), trăgător, ochitor, chitacĭ. S. n., pl. e și urĭ. Pedică, feru pe care puĭ degetu și tragĭ cînd ocheștĭ cu pușca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trăgaci1 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trăgaci2 (pop.) adj. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trăgaci3 (trăgător) s. m., pl. trăgaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trăgaci1 (pop.) adj. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trăgaci2 (trăgător) s. m., pl. trăgaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trăgaci3 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trăgaci (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trăgaci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trăgace (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragače (Candrea). – Der. tragă, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targă. Nu știm dacă tragă, s. f. (lopată cu care se rînește băligarul) ar fi același cuvînt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
trăgaci, trăgace s. n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol. 2. mamelonul sânului.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F122) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A115) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trăgaci, trăgaceadjectiv
- 1. (Despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: trăgător
- Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197. DLRLC
- Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43. DLRLC
-
etimologie:
- Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX
trăgaci, trăgacisubstantiv masculin
-
- Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131. DLRLC
-
etimologie:
- Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX
trăgaci, trăgacesubstantiv neutru
- 1. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: trăgător
- Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. DLRLC
- Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
-
etimologie:
- Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX