4 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tragace sf vz trăgaci

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

trăgaci, ~ace [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 204 / V: (reg) tragace, ~e sf / Pl: ~, (reg) ~găci, sf, ~uri sn / E: trage + -aci] 1-2 a (Pop; d. animale) Trăgător (2, 4). 3 sm Trăgător (11). 4 sn Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul Si: trăgător (21), (reg) cocoș. 5 sn (Arg) Revolver. 6 sf (Reg) Sanie. 7 sn (Reg) Tâlv (6). 8 sn (Reg) Mâner la pieptenele de pieptănat lâna, cânepa etc. Si: (îrg) mănunchi. 9 sf (Reg) Unealtă de dogărit cu care se trag cercurile pe vasele de lemn Si: (reg) cleștar. 10 sn (Reg) Tirbușon (1). 11 sf (Reg) închizătoare la ușă, în formă de limbă Si: (reg) trăgaie (1). 12 sn (Reg) Cârlig la plug de care se prind cocârțeala și potângul. 13 sn (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 14 sf (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria).

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGACI2, trăgace, s. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se trage cu degetul arătător pentru a descărca arma. Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.

TRĂGACI3, -E, trăgaci, -e, adj. (Despre animale) De tracțiune; p. ext. care trage bine la ham sau la jug. Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197. Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43.

TRĂGACI1, trăgaci, s. m. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131.

TRĂGACI2 ~e n. Dispozitiv la armele de foc pe care se apasă cu degetul arătător (pentru a declanșa încărcătura). /a trage + suf. ~aci

TRĂGACI1 ~e adj. pop. (despre animale de tracțiune) Care trage bine la jug sau la ham; trăgător. /a trage + suf. ~aci

trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.

trăgácĭ, -ce adj. și s. (d. trag, ca sugacĭ d. sug). Care trage bine în jug: boŭ trăgacĭ. Care trage bine (cu arcu, cu pușca), trăgător, ochitor, chitacĭ. S. n., pl. e și urĭ. Pedică, feru pe care puĭ degetu și tragĭ cînd ocheștĭ cu pușca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăgaci1 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace

trăgaci2 (pop.) adj. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace

trăgaci3 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci1 (pop.) adj. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace

trăgaci2 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci3 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace

trăgaci (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace

trăgaci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trăgace (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragače (Candrea). – Der. tragă, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targă. Nu știm dacă tragă, s. f. (lopată cu care se rînește băligarul) ar fi același cuvînt.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăgaci, trăgace s. n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol. 2. mamelonul sânului.

Intrare: trăgace
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgace
  • trăgacea
plural
  • trăgaci
  • trăgacile
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgacii
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
plural
Intrare: trăgaci (adj.)
trăgaci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
  • trăgace
  • trăgacea
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
  • trăgace
  • trăgacele
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
  • trăgace
  • trăgacei
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
  • trăgace
  • trăgacelor
vocativ singular
plural
Intrare: trăgaci (persoană)
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
  • trăgaciule
  • trăgace
plural
  • trăgacilor
tragace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăgacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trăgaci (piesă)
trăgaci1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgace
  • trăgacele
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgace
  • trăgacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăgaci, trăgaceadjectiv

  • 1. popular (Despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: trăgător
    • format_quote Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197. DLRLC
    • format_quote Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43. DLRLC
etimologie:
  • Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX

trăgaci, trăgacisubstantiv masculin

  • 1. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX

trăgaci, trăgacesubstantiv neutru

  • 1. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: trăgător
    • format_quote Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. DLRLC
    • format_quote Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
etimologie:
  • Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii