3 definiții pentru tracheo


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRACHEO- v. trahee (3) [în DN].

trahee sf [At: ASACHI, L. 561/50 / P: ~he-e / V: (înv) ~hie, ~așee / S și: (înv) ~achee / Pl: ~ei, ~ee / E: lat trachea, fr trachée, it trachea] 1 (Atm; și, înv, îs ~ arteră) Segment fibrocartilaginos al căilor respiratorii la vertebratele cu respirație aeriană, cuprins între laringe și bronhii, prin care aerul trece din cavitățile nazală și bucală în bronhii. 2 (Zlg) Fiecare dintre tuburile chitinoase deschise la exterior și ramificate în corpul insectelor, păianjenilor și miriapodelor, care servesc drept organe de respirație. 3 (Bot) Vas lemnos în formă de tub capilar prin care circulă seva brută în corpul plantelor superioare.

TRAHÉE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației. 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. Vas prin care circulă seva la plantele lemnoase. // (Și în forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachée, gr. tracheia].

Intrare: tracheo
tracheo
invariabil (I1)
  • tracheo