2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trătălui vt [At: FN, 167 / V: (înv) tract~, trapt~, ~act~ / Pzi: ~esc / E: ns cf it trattare, lat tractare] (Înv) 1-4 A trata (1, 8, 10-11). 5 (Jur) A dezbate2 (3).

*tratéz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. tráhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prietenește. Îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanță acțiuniĭ unuĭ agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune, un subĭect științific (cu vorba saŭ cu condeĭu): a trata o chestiune. Negociez: a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mîncat, de băut): ne-a tratat cu cafea și dulceață. A trata de (saŭ drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ți se oferă: ĭ-am oferit cafea, dar m’a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. – L. V. trătăluĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRĂTĂLUÍRE s. f. v. trătălui. [DAR]

trătăluí, trătăluiésc, vb. IV (înv.) a negocia, a trata, a dezbate.

Intrare: trătăluire
trătăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trătăluire
  • trătăluirea
plural
  • trătăluiri
  • trătăluirile
genitiv-dativ singular
  • trătăluiri
  • trătăluirii
plural
  • trătăluiri
  • trătăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: trătălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trătălui
  • trătăluire
  • trătăluit
  • trătăluitu‑
  • trătăluind
  • trătăluindu‑
singular plural
  • trătăluiește
  • trătăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trătăluiesc
(să)
  • trătăluiesc
  • trătăluiam
  • trătăluii
  • trătăluisem
a II-a (tu)
  • trătăluiești
(să)
  • trătăluiești
  • trătăluiai
  • trătăluiși
  • trătăluiseși
a III-a (el, ea)
  • trătăluiește
(să)
  • trătăluiască
  • trătăluia
  • trătălui
  • trătăluise
plural I (noi)
  • trătăluim
(să)
  • trătăluim
  • trătăluiam
  • trătăluirăm
  • trătăluiserăm
  • trătăluisem
a II-a (voi)
  • trătăluiți
(să)
  • trătăluiți
  • trătăluiați
  • trătăluirăți
  • trătăluiserăți
  • trătăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • trătăluiesc
(să)
  • trătăluiască
  • trătăluiau
  • trătălui
  • trătăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)