2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul cu patru roți, pe arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ♦ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură.

trăsu sf [At: FL. D. (1680), 82r/6 / S și: (înv) ~ăssu~ / V: (înv) tras~, (reg) tres~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: tras2 + -ură] 1 (Înv) Tragere (1). 2 (Trs; îe) A face ~ A butăși (1). 3 (Pop) Tragere (9). 4 (Înv) Cântărire (1). 5 (Înv; ccr) Greutate măsurată cu cântaml. 6 (Înv) Capacitatea unui cântar. 7 (Înv) Măsurare a unei suprafețe. 8 (Înv; îs) ~ oarbă Măsurătoare suplimentară. 9 (Mun; ccr) Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 10 (înv; îe) A avea ~ A avea treabă. 11 (Înv; îae) A avea neplăceri. 12 (Înv; îla) Fără ~ Fără bătaie de cap. 13 (Înv; îal) Fără urmări neplăcute. 14 (Reg; ccr) Momeală pentruatras vulpile. 15 (Înv) Aplicare (nedreaptă) a unui impozit, a unei taxe Si: (îrg) zălogire. 16 (Îvr) Înghițitură. 17 (Reg; d. pereți; îe) A avea ~ A fi umed. 18 (Îrg) Trăsătură (5). 19 (Iuz; îs) ~ de unire Liniuță de unire Si: cratimă. 20 (Îrg; îlav) În ~ri generale în general. 21 (Înv; îlav) ~ cu ~ În toate detaliile. 22 (Olt; Mun) Dungă formată la îmbinarea doagelor unui butoi. 23 (Îrg) Linie de hotar. 24 (Reg; ccr) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 25 (Îrg) Cale făcută pentru trecerea vitelor la adăpătoare. 26 (Înv; mpl) Trăsătură (8). 27 (Înv; fîg) Fel de a se manifesta, de a se exprima, de a fi Si: caracteristică, particularitate. 28 (Înv; fîg) Faptă (1). 29 (Înv; fig) Eveniment (1). 30 (Reg) Fel de a scrie al cuiva Si: caligrafie. 31 (Înv) Literă. 32 (Reg) Încrețitură folosită ca ornament la manșete. 33 (Reg) Porțiune brodată și încrețită la mâneca cămășii. 34 (Mar) Cusătură cu modele românești, pe fond negru. 35 (Reg) Curea folosită în cojocărie pentru ornamentare. 36 (Olt; Mun) Borangic care rezultă dintr-o jumătate de oca de gogoși ale fluturilor de mătase. 37 (Reg; prc) Fiecare dintre firele de la gogoșile fluturilor de mătase care se îmbină pentru a forma firul de borangic. 38 (Olt; Mun) Grămadă de o sută de gogoși ale fluturilor de mătase. 39 (Mar; Trs) Cantitate de cânepă smulsă o dată din pieptene sau din perie. 40 Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și întrebuințat la transportul persoanelor Si: (reg) hinteu. 41 (Reg; pex) Car3 (1). 42 (Îvr; îs) ~ de casă Trăsură (40) particulară, care se află la dispoziția proprietamlui. 43 (Îvr; îs) ~ de copii Trăsurică (5). 44 (Îvr; îs) ~ de bolnav Cărucior folosit la deplasarea bolnavilor și a invalizilor. 45 (Înv; îs) ~ cu aburi Tren (1). 46 (Pfm; îlav) Cu ~ra de la mă-sa Pe jos. 47 (Reg) Trăsură (40) pe două roți Si: (reg) docar. 48 (Reg) Cotigă utilizată la transportul buștenilor. 49 (Îvr; cdp fr voiture) Automobil (1). 50 (Ast; reg; art.) Constelația Vizitiul Si: (reg) vizitiul.

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură.

TRĂSÚRĂ2, trăsuri, s. f. 1. (Învechit) Linie a feței, trăsătură (1). O, nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale! EMINESCU, O. I 41. Figura sa avea trăsuri pronunțate, fără să fie inteligentă. BOLINTINEANU, O. 414. Trăsurile feței postelnicului, deși puțin cam descompuse, arătau acum o mulțumire pașnică. FILIMON, C. 92. 2. Linie de hotar între proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. V. obraț. 3. (Rar, în expr.) Trăsură de unire = liniuță de unire, v. liniuță.

TRĂSÚRĂ1, trăsuri, s. f. 1. Vehicul cu arcuri, cu patru roți, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. Era un soare cald de început de toamnă și trăsura mergea duruind pe o șosea pietruită. SADOVEANU, O. III 65. Într-o trăsură mare de casă se suiră toate fetele. HOGAȘ, M. N. 44. Privirea ei căuta lung și dureros la ultimul val de colb ce se așeză încetișor pe urma trăsurii. VLAHUȚĂ, O. A. 125. ◊ (Învechit) Trăsură cu aburi = tren. De la Linți începe drumul de fier pentru trăsura cu aburi și merge în munții Tirolului. KOGĂLNICEANU, S. 13. Scrisoare de trăsură v. scrisoare. 2. Vizitiu (2). Vizitiul poartă numele de vizitiu, trăsură, surugiu. PAMFILE, CER. 169.

TRĂSÚRĂ ~i f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roți, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ◊ ~ de piață birjă; fiacru. 2) art. pop. Constelație din emisfera boreală, învecinată cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ură

trăsură f. 1. liniamentele feței: trăsuri fine; 2. Gram. trăsură de unire, liniuță pusă între vorbele unui cuvânt compus sau la finele unui rând. [După fr. trait și tiret].

trăsură f. car pe arcuri: trăsură de piață. [V. tras].

trăsúră f., pl. urĭ (d. tras. V. trăsătură). Trăsătură, linie, liniuță. Trăsură de unire, liniuță de unit cuvintele în scris, ca în te-am prins, bot-gros. Vehicul pe arcurĭ, maĭ ales de dus oamenĭ pin orașe. (Trăsurile publice se cheamă și birjĭ): boĭeru a ĭeșit la plimbare cu trăsura (saŭ în trăsură). Pl. Trăsăturĭ, lineamente, liniĭ: trăsurile fețeĭ, a vorbi în trăsurĭ generale. – În Dîmb. tresură. V. răvdan, brișcă, docar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúri

trăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraț, trăsătură.

TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. și pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuță de unire.

TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, mașină, tren.

trăsu s. v. LINIE. OBRAȚ. TRĂSĂTURĂ.

TRĂSU s. I. birjă, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ pînă la gară.) II. (LINGV.) trăsură de unire = cratimă, linioară, liniuță de unire. (~ este un semn ortografic.)

trăsură cu aburi s. v. LOCOMOTIVĂ. MAȘINĂ. TREN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRĂSURĂ. Subst. Trăsură, trăsurică (dim.); berlină (înv.); bihuncă (reg.); birjă, droșcă (înv. și pop.), droșcuță (înv. și pop.); brec; brișcă, brișculiță (dim.), brișcuță; cab, cabrioletă; caleașcă (înv.), butcă (înv.); caretă, carîtă (reg.), cariolă; chibitcă (rar); cocie (înv. și reg.); cupeu; daradaică (reg.); diligență, poștalion, olac (înv.); docar, docăraș (dim.); echipaj (ieșit din uz); faeton; fiacru (înv.); hinteu (reg.); landou; nadiceancă (reg.); omnibuz (înv.); rădvan (înv.); ricșă; sulky.; șaretă; tramcar. Birjar, brișcar, droșcar (înv. și pop.), mînaș (reg.), muscal (înv. și reg.), poștalion (înv.), surugiu, vețurin (înv.), vizitiu. Vb. A înhăma cai la trăsură. A merge cu trăsura. V. călătorie, căruță.

arată toate definițiile

Intrare: trăsura
trăsura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trăsură
trăsură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsu
  • trăsura
plural
  • trăsuri
  • trăsurile
genitiv-dativ singular
  • trăsuri
  • trăsurii
plural
  • trăsuri
  • trăsurilor
vocativ singular
plural

trăsură

  • 1. Vehicul cu patru roți, pe arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: trăsurică attach_file 3 exemple
    exemple
    • Era un soare cald de început de toamnă și trăsura mergea duruind pe o șosea pietruită. SADOVEANU, O. III 65.
      surse: DLRLC
    • Într-o trăsură mare de casă se suiră toate fetele. HOGAȘ, M. N. 44.
      surse: DLRLC
    • Privirea ei căuta lung și dureros la ultimul val de colb ce se așeză încetișor pe urma trăsurii. VLAHUȚĂ, O. A. 125.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: Vizitiul attach_file un exemplu
    exemple
    • Vizitiul poartă numele de vizitiu, trăsură, surugiu. PAMFILE, CER. 169.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Linie a feței; trăsătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trăsătură attach_file 3 exemple
    exemple
    • O, ’nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale! EMINESCU, O. I 41.
      surse: DLRLC
    • Figura sa avea trăsuri pronunțate, fără să fie inteligentă. BOLINTINEANU, O. 414.
      surse: DLRLC
    • Trăsurile feței postelnicului, deși puțin cam descompuse, arătau acum o mulțumire pașnică. FILIMON, C. 92.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Linie de hotar între două proprietăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. rar (în) sintagmă Trăsură de unire = liniuță de unire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Tras + sufix -ură.
    surse: DEX '98 DEX '09