9 definiții pentru trăsnitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește1. – Trăsni1 + suf. -tor.

TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește1. – Trăsni1 + suf. -tor.

trăsnitor, ~oare [At: CALENDARIU (1814), 82/22 / V: (înv) tres~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~i, ~oare / E: trăsni1 + -tor] 1 a (Rar; d. fulgere) Care trăsnește1 (1). 2 a (Pfm; fig) Năprasnic. 3 a (Înv; îs) Apoplexie ~oare Atac mortal de apoplexie. 4 a (D. arme de foc) Care se declanșează cu zgomot puternic Si: bubuitor, tunător (1). 5 a (Reg; fig; d. mirosuri) Care este pătrunzător (și neplăcut) Si: tare (72). 6 a (Reg; îs) Pere ~oare Varietate de pere galbene, cu gust acru. 7 sfp (Dob) Varietate de stmguri nedefinită mai îndeaproape. 8 sfp (Reg) Varietate de cireșe mari.

TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește. E vînt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. ALECSANDRI, P. A. 211. ♦ Fig. Zdrobitor, năprasnic, ucigător. Spintecă, răpune, C-o mînie trăsnitoare în al ochilor focar. MACEDONSKI, O. I 105.

TRĂSNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care trăsnește; producător de trăsnete. /a trăsni + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăsnitór (rar) adj. m., pl. trăsnitóri; f. sg. și pl. trăsnitoáre

trăsnitór adj. m., pl. trăsnitóri; f. sg. și pl. trăsnitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăsnitor, trăsnitori I. s. m. (intl., înv.) spărgător. II. adj. 1. surprinzător, uluitor. 2. puternic mirositor.

Intrare: trăsnitor
trăsnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnitor
  • trăsnitorul
  • trăsnitoru‑
  • trăsnitoare
  • trăsnitoarea
plural
  • trăsnitori
  • trăsnitorii
  • trăsnitoare
  • trăsnitoarele
genitiv-dativ singular
  • trăsnitor
  • trăsnitorului
  • trăsnitoare
  • trăsnitoarei
plural
  • trăsnitori
  • trăsnitorilor
  • trăsnitoare
  • trăsnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăsnitor

etimologie:

  • Trăsni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98