12 definiții pentru trăncăneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂNCĂNEÁLĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.

trăncănea1 sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: trăncăni1 + -eală] 1 (Reg) Troncăneală (1). 2 (Pfm) Vorbă multă și fără rost Si: (pfm) flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncănire (2), trăncănit1 (2), trăncănitură (2), vorbăraie, (reg) tălăpănit (2), troncăială (2), troncăit (2), troncăitură (2), troncăneală (2), troncănire (2), troncănit1 (2), troncănitură (2).

trăncănea2 sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~eli / E: tranc1 + -ăneală] (Reg) 1 Trap1 (5). 2 (Îlav) În ~ La trap1 (5).

TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.

TRĂNCĂNEÁLĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni; zgomot produs de cei care trăncănesc; vorbărie deșartă, sporovăială.

TRĂNCĂNEÁLĂ ~éli f. 1) v. A TRĂNCĂNI. 2) Zgomot produs de persoane care trăncănesc. /a trăncăni + suf. ~eală

trăncăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăncăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăncănea s. f., g.-d. art. trăncănelii; pl. trăncăneli

trăncănea s. f., g.-d. art. trăncănelii; pl. trăncăneli

trăncăneálă s. f., g.-d. art. trăncănélii; pl. trăncănéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂNCĂNEÁLĂ s. v. flecăreală.

TRĂNCĂNEA s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

Intrare: trăncăneală
trăncăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncănea
  • trăncăneala
plural
  • trăncăneli
  • trăncănelile
genitiv-dativ singular
  • trăncăneli
  • trăncănelii
plural
  • trăncăneli
  • trăncănelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăncănea, trăncănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Trăncăni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.