4 definiții pentru trăncănaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăncănaie sf vz trancana

trancana sf [At: PANN, P. V. III, 95/8 / V: (reg) trăncălaie, trăncăna, trăncănaie (Pl: trăncănăi), trâncănaie, trăncănale / Pl: ~le / E: ns cf tranc1, trăncăni] 1 (Reg) Vorbă goală Si: (pfm) palavră. 2 (Reg; lpl) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine) Si: (pop) calabalâc, catrafuse, (reg) trancote (4). 3 (Olt; lpl; îf trăncănăi) Toate vasele (de pământ) ale unei gospodării. 4 (Reg; îf trăncăna) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: (reg) trăncănău2 (6).

trancanà (trăncănaie) f. 1. vorbă seacă, fleacuri: de aste vorbe de ale tale, gogoșele, trancanale PANN; 2. catrafuse: ia să adunăm ale trăncănai de pe afară ISP. [Tras din trăncănì].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trăncănáie, trăncănăi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. catrafuse. 2. (la sg.) vorbă goală.

Intrare: trăncănaie
trăncănaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncănaie
  • trăncănaia
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăile
genitiv-dativ singular
  • trăncănăi
  • trăncănăii
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăilor
vocativ singular
plural