4 definiții pentru trăncănău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăncănău1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf treanc, treancăt] (Reg) Fân care rămâne după ce au mâncat vitele Si: ogrinji1.

trăncănău2, ~naie [At: CADE / V: (reg) trancalău, ~ălău smf troncalău sm / Pl: ~ăi, ~naie / E: trăncăni1 + -ău] 1 smf (Reg) Trăncănitor (1). 2 sm (Olt; Mun) Haimana (1). 3 av (Reg; îe) A umbla ~ A umbla fără rost. 4-5 smf. a (Trs; Mun) (Persoană) prostănacă Si: (pfm) bleg, nătărău. 6 sn (Dob; Olt) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Vz trancana (4).

TRANCANÁLE s. f. pl. (Și în forma trăncănăi) 1. Vorbe goale, palavre. D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine); catrafuse, cioveie. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. – Variantă: trăncănắi (ISPIRESCU, L. 390) s. f. pl.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trăncănău, trăncănăi, s.m. (reg.) 1. palavragiu, flecar. 2. haimana. 3. prostănac, nătărău.

Intrare: trăncănău
trăncănău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.