O definiție pentru trăgan
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trăgan (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.
Intrare: trăgan
trăgan substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)