O definiție pentru trăgan

trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.

Intrare: trăgan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgan
  • trăganul
  • trăganu‑
plural
  • trăgane
  • trăganele
genitiv-dativ singular
  • trăgan
  • trăganului
plural
  • trăgane
  • trăganelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)