3 definiții pentru trăgănătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăgănătu sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~nit~ / Pl: ~ri / E: trăgăna + ~{ă)tură] (Înv) Modulație prelungită a vocii.

TRĂGĂNĂTURĂ s. f. (Ban.) Tărăgănare. Tregenĕturĕ. Prolongatio. AC, 375. Etimologie: trăgăna + suf -(ă)tură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trăgănătúră s.f. (înv.) modulație (a vocii) prelungită.

Intrare: trăgănătură
trăgănătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgănătu
  • trăgănătura
plural
genitiv-dativ singular
  • trăgănături
  • trăgănăturii
plural
vocativ singular
plural