2 definiții pentru trădământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trădământ sn [At: HELIADE, O. I, 232 / V: (îvr) tradim~ / Pl: ~minte / E: ml tradimentum, it tradimento] (Îvr) 1-4 Trădare (2-5).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trădământ s.n. (înv.) trădare.

Intrare: trădământ
trădământ substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trădământ
  • trădământul
  • trădământu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trădământ
  • trădământului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)