O definiție pentru trăbăcie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăbăcie sfp [At: MOXA, 403/41 / E: slv тръвѫчïѧ] (Mil; îvr) 1 Mașină de război folosită pentru a arunca proiectile (mai ales pietre) asupra dușmanului Si: balistă, catapultă. 2 (Pex) Tun1 (8).

Intrare: trăbăcie
trăbăcie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.