TRĂIT s. n. Faptul de a trăi; trai, viață. Eu l-întreb de sănătate, El îmi dă cu pumnu-n spate; Eu mi-l întreb de trăit, El mă-ntreabă: de ce-am vint? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. ◊ Expr. Din trăite = din experiența proprie, cîștigată în viață. Pe bănci înguste de stejar, Mineri cu fețe șănțuite: Ei par niște ciudați școlari, Care învață din trăite. DEȘLIU, M. 10. – Formă gramaticală; (în expr.) trăite.