TOXICOLOGIE s. f. Ramură a medicinei care studiază substanțele toxice și acțiunea lor asupra organismului. – Din fr. toxicologie.

toxicologie sf [At: COSTINESCU / E: fr toxicologie] Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți.

TOXICOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie.

TOXICOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea substanțelor toxice.

TOXICOLOGIE s.f. Ramură a medicinei care studiază otrăvurile și acțiunea lor asupra organismului. [Gen. -iei. / < fr. toxicologie, cf. gr. toxikon – otravă, logos – studiu].

TOXICOLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază substanțele toxice și acțiunea lor asupra organismului. (< fr. toxicologie)

TOXICOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul toxinelor și al acțiunii lor asupra organismelor. [G.-D. toxicologiei] /<fr. toxicologie

*toxicologíe f. (toxic și -logie). Știința otrăvurilor. Cartea care tratează despre otrăvurĭ.

toxicologie s. f., art. toxicologia, g.-d. toxicologii, art. toxicologiei

toxicologie s. f., art. toxicologia, g.-d. toxicologii, art. toxicologiei

toxicologie s. f., art. toxicologia, g.-d. toxicologii, art. toxicologiei

TOXICO- „otravă, toxine, toxic”. ◊ gr. toxikon „otravă” > fr. toxico-, engl. id., germ. toxiko- > rom. toxico-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., erupție cutanată datorată acțiunii substanțelor toxice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de otrăvuri; sin. toxofobie; ~for (v. -for), adj., care secretă sau care conduce otravă sau substanțe toxice; sin. toxofor; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce substanțe toxice; sin. toxogen; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre otrăvuri și despre acțiunea lor asupra organismului; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de a consuma doze crescînde de substanțe toxice sau de stupefiante.