3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tovar2 sn vz toval

tovar1 sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) sf / Pl: ~e / E: srb tovar] (Ban; Trs) Povară.

továr n., pl. e (vsl. tovarŭ, sîrb. tovar, povară. V. toval). Vechĭ. Sarcină (V. sarcină). Azĭ. Ban. (d. sîrb.). Greutate, sarcină.

țovar sm [At: TEAHA, C. N. 278 / Pl: ~i / E: țov + -ar] (Trs) Persoană care poartă țovul Si: (reg) țovaș.

toval n. piele de bou sau de vacă întreagă: papuci de toval. [Și tovar = rus. TOVARŬ, piele (de vițel)].

pováră f., pl. erĭ și (vechĭ) ărĭ (vsl. povora, și podŭvora, targă). Vechĭ. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită și tar, tovar și sarcină (Iorga, Negoț. 227). Sumă de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate, sarcină, încărcătură: povara uneĭ căruțe, unuĭ cal, uneĭ corăbiĭ, (și fig.) a anilor, a bătrînețiĭ. – Și povoară și (vechĭ) pohoară, pl. orĭ și (vechĭ) oare. Și povăr (Prav. Gov. 133) n. fără pl. V. tar și tărhat.

továl și (maĭ vechĭ) továr n., pl. urĭ (rus. továr, vită, marfă, podošvennyĭ továr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără rușine): tovalu luĭ nu simte.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOVÁR s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.

tovar s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ.

TOVĂRÁ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

továr (-ruri), s. n.1. Sarcină, povară. – 2. Talpă, piele de bovine tăbăcită. – Var. (2) toval. Sl. tovarŭ „sarcină” (Cihac, II, 283; Tiktin), cf. povară și sb. tovar „sarcină”, rus. tovar „marfă”. Explicația celui de-al doilea sens nu pare suficientă (pentru a o explica, Tiktin pornește de la rus. opoikovyj tovar „piele de tăuraș”; dar sensul de „piele de tăuraș” este propriu primului cuvînt și nu se înțelege cum ar fi trecut la al doilea). Mai probabil este vorba de o confuzie cu tc. duval „piele” (Popescu-Ciocănel). Cf. tovarăș. Rut. tovar „piele” trebuie să fi venit din rom.Der. tovărî, vb. (a încărca; a se năpusti, a tăbărî), din sb. tovariti. Tiktin consideră că în sensul al doilea al acestui vb. trebuie să fi intervenit o confuzie cu tăbărî: asta ar fi posibil, fără ca ipoteza să fie necesară, căci e ușor de trecut de la sensul de „a împovăra” la cel de „a se năpusti”, cf. sp. cargar.

Intrare: tovar
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovar
  • tovarul
  • tovaru‑
plural
  • tovaruri
  • tovarurile
genitiv-dativ singular
  • tovar
  • tovarului
plural
  • tovaruri
  • tovarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tovăra
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovăra
  • tovărare
  • tovărat
  • tovăratu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
singular plural
  • tovără
  • tovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovăr
(să)
  • tovăr
  • tovăram
  • tovărai
  • tovărasem
a II-a (tu)
  • tovări
(să)
  • tovări
  • tovărai
  • tovărași
  • tovăraseși
a III-a (el, ea)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovăra
  • tovără
  • tovărase
plural I (noi)
  • tovărăm
(să)
  • tovărăm
  • tovăram
  • tovărarăm
  • tovăraserăm
  • tovărasem
a II-a (voi)
  • tovărați
(să)
  • tovărați
  • tovărați
  • tovărarăți
  • tovăraserăți
  • tovăraseți
a III-a (ei, ele)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovărau
  • tovăra
  • tovăraseră
Intrare: țovar
țovar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)