2 intrări

O definiție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOVĂRÁ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

Intrare: tovărare
tovărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărare
  • tovărarea
plural
  • tovărări
  • tovărările
genitiv-dativ singular
  • tovărări
  • tovărării
plural
  • tovărări
  • tovărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tovăra
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovăra
  • tovărare
  • tovărat
  • tovăratu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
singular plural
  • tovără
  • tovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovăr
(să)
  • tovăr
  • tovăram
  • tovărai
  • tovărasem
a II-a (tu)
  • tovări
(să)
  • tovări
  • tovărai
  • tovărași
  • tovăraseși
a III-a (el, ea)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovăra
  • tovără
  • tovărase
plural I (noi)
  • tovărăm
(să)
  • tovărăm
  • tovăram
  • tovărarăm
  • tovăraserăm
  • tovărasem
a II-a (voi)
  • tovărați
(să)
  • tovărați
  • tovărați
  • tovărarăți
  • tovăraserăți
  • tovăraseți
a III-a (ei, ele)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovărau
  • tovăra
  • tovăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)