2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana 2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. – Din fr. toscan.

toscan, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: it toscano] 1-2 smf Persoană care face parte din populația Toscanei sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază care locuiește în Toscana. 4-5 a Care aparține Toscanei sau toscanilor (3). 6-7 a Privitor la Toscana sau la toscani (3). 8-9 a Caracteristic Toscanei sau toscanilor 10 a Originar din Toscana. 11 sfa Dialect vorbit de toscani (3). 12 a (Îs) Ordin ~ Ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.

TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală].

TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)

Toscan a. și m. originar din Toscana; ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.

toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj. Stilu toscan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tosca (idiom) s. f., g.-d. art. toscanei

*tosca (idiom) s. f., g.-d. art. toscanei

toscan adj. m., s. m., pl. toscani; adj. f., s. f. tosca, pl. toscane

toscan adj. m., s. m., pl. toscani; adj. f., s. f. toscană, pl. toscane

toscán s. m., adj. m., pl. toscáni; f. sg. toscánă, g.-d. art. toscánei, pl. toscáne

Intrare: toscană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tosca
  • toscana
plural
  • toscane
  • toscanele
genitiv-dativ singular
  • toscane
  • toscanei
plural
  • toscane
  • toscanelor
vocativ singular
  • tosca
  • toscano
plural
  • toscanelor
Intrare: toscan (adj.)
toscan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toscan
  • toscanul
  • toscanu‑
  • tosca
  • toscana
plural
  • toscani
  • toscanii
  • toscane
  • toscanele
genitiv-dativ singular
  • toscan
  • toscanului
  • toscane
  • toscanei
plural
  • toscani
  • toscanilor
  • toscane
  • toscanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toscan, toscaadjectiv

  • 1. Care aparține Toscanei sau toscanilor, referitor la regiunea Toscana ori la toscani. DEX '09 DN
    • 1.1. Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. DN
    • 1.2. (și) substantivat neutru (numai) singular Dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. MDN '00
etimologie:

toscan, toscanisubstantiv masculin
tosca, toscanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.