TURTUREL, turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

turturel sm [At: HELIADE, O. I, 366 / V: (reg) tor~, ~eu / Pl: ~ei, (reg) ~i / E: turturea css] 1 (Orn) Bărbătușul turturelei (1) Si: (reg) turoi, turtucoi, turturic, turturicoi, turturoi. 2 (Orn; rar) Pui de turturea (1). 3 (Reg) Ornament care se pune în vârful caselor țărănești.

TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. Zărind o turturică șezînd întristată pe o rămurea uscată, topindu-se de dorul... turturelului, se mînie pe dînsa. MARIAN, O. II 204. Vai, sărmanul turturel, Greu ș-amar a fi de el. ȘEZ. VIII 80.

TURTUREL ~i m. Bărbătușul turturelei. /turturea + suf. ~el

torturel sm vz turturel

turtureu sm vz turturel

țunțurei smp vz țurțurel¹

țupțurei smp vz țurțurel¹

țurțurel¹ sm [At: ALR I 432/337 / V: (Ban) țunțurei, (reg) țupțurei smp / Pl: ~ei / E: țurțur¹ + -el] (Mpl) 1-2 (Șhp) Țurțur¹ (1) (mic). 3 (Reg; adesea cu determinările „de gheață”, „de ploaie”; șîs ~eii mieilor) Măzăriche. 4 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

țurțurel² s [At: PASCU, C. 216 / Pl: ? / E: țurțur² + -el] (Pop) 1-2 Țurțur² (4) (mic).

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii