2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

TORTÚRĂ, torturi, s. f. Caznă trupească sau chin moral; supliciu, suferință atroce. Merit... o pedeapsă mai grea decît ștreangul, o tortură care n-a fost născocită. C. PETRESCU, Î. II 58. Achim Cotor călătorește Trei zile lungi de lungi torturi. COȘBUC, P. II 228. Era o tortură pentru Dinu viața aceea falsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 76. Este despotic, este arbitrar: violarea ce se face cetățenilor, punerea vieții lor în pericol, torturile, uciderile fără judecată. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ Fig. Tortura versului și a formei. GHEREA, ST. CR. III 101. – Pl. și: (învechit) torture (HASDEU, I. V. 164).

TORTÚRĂ s.f. Suferință fizică; chin, caznă. ♦ (Fig.) Suferință morală; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].

TORTÚRĂ s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura)

TORTÚRĂ ~i f. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic; caznă; supliciu. /<fr. torture

tortură f. 1. caznă, chinuri la cari justiția supunea înainte pe criminali sau pe simplul acuzat spre a-l sili să spuie adevărul; 2. fig. mare suferință fizică sau morală.

*tortúră f., pl. ĭ (lat. tortura, d. torquére, tortum, a suci, a învîrti, V. turmentat). Chin, caznă.

TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele; stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.

TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.

TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la cazne trupești; a face să sufere chinuri morale; a chinui. Nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. Fina și delicata Elviră... te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. IBRĂILEANU, A. 56. Ion și Anca torturează pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 148. După ce a torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit din mînăstire. BOLINTINEANU, O. 353. ◊ Fig. Simțind sărăcia limbii, el o mlădiază, o torturează aproape în strofă. GHEREA, ST. CR. III 378. ♦ (Despre sentimente, stări sufletești) A chinui, a roade, a frămînta. Nerăbdarea lui de-a ajunge grabnic la Amara îl tortura. REBREANU, R. II 236. Torturată de nostalgie, avea viziunea rătăcitoare din locul ei natal. BART, E. 307. Trebuie să fie încurajat spre a-și alunga ideile posomorîte ce-l torturează. ALECSANDRI, S. 138.

TORTURÁ vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (Fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frământa, a neliniști. ♦ (Fig.) A forța, a stâlci (limba, stilul etc.). [Cf. fr. torturer, it. torturare].

TORTURÁ vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști. 2. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)

A TORTURÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. ~ limba. /<fr. torturer

torturà v. 1. a supune torturei; 2. fig. a face să sufere cumplit; 3. a denatura sensul: a tortura un text, a tortura o lege.

*torturéz v. tr. (d. tortură; fr. torturer, it. torturare). Chinuĭesc, căznesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tortúră s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri

tortúră s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri

tortúra (a ~) vb., ind. prez. 3 tortureáză

torturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, 3 sg. și pl. tortureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORTÚRĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)

arată toate definițiile

Intrare: tortură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tortu
  • tortura
plural
  • torturi
  • torturile
genitiv-dativ singular
  • torturi
  • torturii
plural
  • torturi
  • torturilor
vocativ singular
plural
Intrare: tortura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tortura
  • torturare
  • torturat
  • torturatu‑
  • torturând
  • torturându‑
singular plural
  • torturea
  • torturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torturez
(să)
  • torturez
  • torturam
  • torturai
  • torturasem
a II-a (tu)
  • torturezi
(să)
  • torturezi
  • torturai
  • torturași
  • torturaseși
a III-a (el, ea)
  • torturea
(să)
  • tortureze
  • tortura
  • tortură
  • torturase
plural I (noi)
  • torturăm
(să)
  • torturăm
  • torturam
  • torturarăm
  • torturaserăm
  • torturasem
a II-a (voi)
  • torturați
(să)
  • torturați
  • torturați
  • torturarăți
  • torturaserăți
  • torturaseți
a III-a (ei, ele)
  • torturea
(să)
  • tortureze
  • torturau
  • tortura
  • torturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)