16 definiții pentru torent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORENT, torenți, s. m. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. [Pl. și: (n.) torente] – Din fr. torrent.

torent sn [At: MAIOR, T. 101 / V: (îvr) ~rinte (Pl: ~nți) sm / Pl: ~e / E: fr torrent, lat torrens, -tis] 1 Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios, având o mare putere distructivă Si: puhoi, șuvoi, (reg) nămaș. 2 Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale (2). 3 (Îla) În ~e Foarte mare Si: torențial (1). 4 (Fig) Năvală. 5 (Îlav) În ~ Din belșug. 6 (Rar) Repezină.

TORENT, torente, s. n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. [Pl. și: torenți] – Din fr. torrent.

TORENT, torente, s. n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povîrnișurile munților sau ale dealurilor, avînd o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. – Din fr. torrent.

TORENT, torente, s. n. Apă curgătoare, cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care se scurge vijelios pe povîrnișurile munților sau ale dealurilor; puhoi, șuvoi. Albia uscată a torentului nestatornic... apare îngrozitor de tristă. BOGZA, C. O. 210. Pîraiele umflate, Mici torente spumegoase, De pe culme, de prin sate Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit. BOLINTINEANU, O. 329. ◊ (Prin exagerare) Unde te oprești acum... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Te mirai că mai rezistă torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. Ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat, Sîngele dupe pietre încă nu l-au spălat. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ Fig. Vuietul infernal care se ridică din torentul mulțimii te amețește. BART, S. M. 40. Soarele dimineților de vară revarsă torente de viață. VLAHUȚĂ, O. A. 343. Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității. CARAGIALE, M. 36. ◊ Loc. adv. În torent = din belșug, din plin. Toastele se repetară și vinul curgea în torent. BOLINTINEANU, O. 394. – Pl. și: (m., rar) torenți.

TORENT s.n. Apă de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor; puhoi, șuvoi. ♦ Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. ♦ (Fig.) Șuvoi, șiroi, năvală. ♦ În torent = din belșug. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].

TORENT s. n. 1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor. 2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. 3. (fig.) șuvoi, năvală. ♦ în ~ = din belșug. (< fr. torrent, lat. torrens)

TORENT ~e n. 1) Curs de apă temporar și puternic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor și vine la vale cu o mare viteză și forță de eroziune; șuvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) apărută brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

torent n. 1. curent de apă impetuos și trecător; 2. fig. tot ce curge sau vine impetuos: torent de lacrimi, un lung torent de vieață se ’ntinde roditor AL.; 3. forță irezistibilă: torentul pasiunilor.

*torént n., pl. e, și m., ca și curent (lat. tórrens, -éntis, arzător, impertuos, d. torrére, tostum, a arde, a usca. V. torid). Șivoĭ. pîrăŭ impetuos la munte saŭ produs de o ploaĭe subită la cîmp. Fig. Mare aflux, șiroĭ: un torent de lacrămĭ, de insulte. Forță impetuoasă: torentu barbarilor în evu mediŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

torent s. m. / s. n., pl. torenți/torente

torent s. n./s. m., pl. torente/torenți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TORENT s. 1. puhoi, șuvoi, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, râu, șiroi, șuvoi. (~ de vin.)

TORENT s. 1. puhoi, șuvoi, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rîu, șiroi, șuvoi. (~ de vin.)

Intrare: torent
torent1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torent
  • torentul
  • torentu‑
plural
  • torenți
  • torenții
genitiv-dativ singular
  • torent
  • torentului
plural
  • torenți
  • torenților
vocativ singular
plural
torent2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torent
  • torentul
  • torentu‑
plural
  • torente
  • torentele
genitiv-dativ singular
  • torent
  • torentului
plural
  • torente
  • torentelor
vocativ singular
plural
torinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torent, torențisubstantiv masculin

  • 1. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Albia uscată a torentului nestatornic... apare îngrozitor de tristă. BOGZA, C. O. 210. DLRLC
    • format_quote Pîraiele umflate, Mici torente spumegoase, De pe culme, de prin sate Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. DLRLC
    • format_quote Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit. BOLINTINEANU, O. 329. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Unde te oprești acum... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Te mirai că mai rezistă torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat, Sîngele dupe pietre încă nu l-au spălat. ALEXANDRESCU, M. 11. DLRLC
    • format_quote figurat Vuietul infernal care se ridică din torentul mulțimii te amețește. BART, S. M. 40. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele dimineților de vară revarsă torente de viață. VLAHUȚĂ, O. A. 343. DLRLC
    • format_quote figurat Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității. CARAGIALE, M. 36. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În torent = din belșug, din plin. DLRLC DN
      • format_quote Toastele se repetară și vinul curgea în torent. BOLINTINEANU, O. 394. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.