2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

toporaș [At: ST. LEX. / Pl: ~i sm, ~e sn / E: topor + -aș] 1-2 sn (Pop; șhp) Topor (1) (mic) Si: (reg) toporel (1-2), toporișcă (5-6), toporiște (5-6), toporiță (1-2), toporuș (1-2). 3 sn (Reg; art.; șîcs de-a ~u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Înv) Călău1 (1). 5 sm (Înv) Muncitor care lucra cu toporul (1). 6 sm (Înv) Țăran care muncea cu brațele. 7 sm (Înv) Clăcaș la mai multe pogoane Si: (înv) pălmaș. 8 sm (Înv) Muncitor care lucra cu brațele la întreținerea drumurilor. 9 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-munte, ~i-de-pădure) Violete (Viola odorata). 10 sm (Bot; reg) Tămâioară (4) (Viola hirta). 11 sm (Bot; reg) Viorele (Viola mirabilis). 12 sm (Bot; reg) Colțunii-popii (Viola silvestris). 13 sm (Bot; reg) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 14 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-grădină) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 15 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-câmp) Nemțișor (Delphinium consolida).

TOPORÁȘ1, toporași, s. m. Nume dat mai multor plante din familia violaceelor (Viola). Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345. Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29. ◊ (Poetic) Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.

TOPORÁȘ2, toporașe, s. n. Diminutiv al lui topor. Lazăr mi s-a mînicat, Dimineața s-a sculat... Toporașul mi-a luat, La pădure mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 204.

TOPORÁȘ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș

toporaș m. 1. topor mic; 2. pl. Bot. Mold. viorele (după conformațiunea frunzelor).

2) toporáș n., pl. e (dim. d. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de florĭ: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surgucĭ și căldărușă (Trans.). V. degetăruț.

1) toporáș m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu”, plus sufixu ung. -aș, ca în plutaș). Vest. Pălmaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toporáș2 (unealtă) s. n., pl. toporáșe

toporáș1 (plantă) s. m., pl. toporáși

toporáș (plantă) s. m., pl. toporáși

toporáș (unealtă) s. n., pl. toporáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPORÁȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

TOPORÁȘ s. v. căldărușă, tămâioară.

TOPORÁȘI s. pl. v. nemțișor, surguci, tămîioară, viorea.

toporaș s. v. CĂLDĂRUȘĂ. TÎMÎIOARĂ.

TOPORAȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cîrligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămîioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-cîmp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

toporași s. pl. v. NEMȚIȘOR. SURGUCI. TĂMÎIOARĂ. VIOREA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toporaș, toporași s. m. (șc.) nota șapte.

Intrare: toporaș (plantă)
toporaș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporaș
  • toporașul
  • toporașu‑
plural
  • toporași
  • toporașii
genitiv-dativ singular
  • toporaș
  • toporașului
plural
  • toporași
  • toporașilor
vocativ singular
plural
Intrare: toporaș (unealtă)
toporaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporaș
  • toporașul
  • toporașu‑
plural
  • toporașe
  • toporașele
genitiv-dativ singular
  • toporaș
  • toporașului
plural
  • toporașe
  • toporașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toporaș (plantă)

  • 1. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe (Viola).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: viorea, viorică 3 exemple
    exemple
    • Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345.
      surse: DLRLC
    • Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29.
      surse: DLRLC
    • poetic Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Topor + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

toporaș (unealtă)

  • 1. Diminutiv al lui topor.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC sinonime: toporel toporuș un exemplu
    exemple
    • Lazăr mi s-a mînicat, Dimineața s-a sculat... Toporașul mi-a luat, La pădure mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Topor + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98