topitorie sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ii / E: topitor + -ie] 1 Instalație pentru topirea diferitelor materiale (metale, grăsimi, plante textile etc.). 2 Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire (6), fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului.

TOPITORIE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea metalelor. ◊ Instalație pentru topirea plantelor textile. Paralel cu construirea topitoriei de in... s-a trecut la construirea unei torcătorii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2885.

TOPITORIE ~i f. 1) Secție specială (pe lângă o întreprindere) unde se topesc anumite materiale (grăsimi, metale etc.). 2) Unitate industrială unde se topesc cânepa și inul. [G.-D. topitoriei] /topitor + suf. ~ie

topitoríe f. Fabrică de topit metale, turnătorie. V. legniță.

topitorie s. f., art. topitoria, g.-d. art. topitoriei; pl. topitorii, art. topitoriile (desp. -ri-i-)

topitorie s. f., art. topitoria, g.-d. art. topitoriei; pl. topitorii, art. topitoriile

topitorie s. f., art. topitoria, g.-d. art. topitoriei; pl. topitorii, art. topitoriile