2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tontire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tonti] (Reg) Prosteală.

tonti vtr [At: POLIZU / V: (reg) ~nți / Pzi: ~tesc / E: tont] (Trs; Olt) 1-2 A (se) prosti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONTÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

tonti vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI.

Intrare: tontire
tontire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontire
  • tontirea
plural
  • tontiri
  • tontirile
genitiv-dativ singular
  • tontiri
  • tontirii
plural
  • tontiri
  • tontirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tonti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonti
  • tontire
  • tontit
  • tontitu‑
  • tontind
  • tontindu‑
singular plural
  • tontește
  • tontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tontesc
(să)
  • tontesc
  • tonteam
  • tontii
  • tontisem
a II-a (tu)
  • tontești
(să)
  • tontești
  • tonteai
  • tontiși
  • tontiseși
a III-a (el, ea)
  • tontește
(să)
  • tontească
  • tontea
  • tonti
  • tontise
plural I (noi)
  • tontim
(să)
  • tontim
  • tonteam
  • tontirăm
  • tontiserăm
  • tontisem
a II-a (voi)
  • tontiți
(să)
  • tontiți
  • tonteați
  • tontirăți
  • tontiserăți
  • tontiseți
a III-a (ei, ele)
  • tontesc
(să)
  • tontească
  • tonteau
  • tonti
  • tontiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)