11 definiții pentru tontălău

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.[1]

  1. Este larg răspândită forma (greșită) *tăntălău raduborza

TONTĂLẮU, tontălăi, s. m. (Regional) Tont, prost, prostănac, bleg, neghiob. Nici lumea-ntreagă n-a fi în stare să săvîrșească lucrul acesta într-o noapte și iată că tontălăul iesta de Ion l-au făcut singur. SBIERA, P. 159. – Variantă: tăntălắu (C. PETRESCU, R. DR. 21, MARIAN, O. I 113) s. m.

tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.

tontălắŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tontălắu (fam.) adj. m., s. m., pl. tontălắi

tontălău adj. m., s. m., pl. tontălăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONTĂLĂU adj., s. v. prost.

TONTĂLĂU adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tontălău, tontălăi s. m. om prost

Intrare: tontălău
adjectiv (A113)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontălău
  • tontălăul
  • tontălău‑
plural
  • tontălăi
  • tontălăii
genitiv-dativ singular
  • tontălău
  • tontălăului
plural
  • tontălăi
  • tontălăilor
vocativ singular
  • tontălăule
plural
  • tontălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)