14 definiții pentru tontălău tăntălău

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.

tontălău sm, a [At: MARIAN, S. R. II, 217 / V: (reg) tăn~, tân~ / Pl: ~ăi / E: tont + -ălău] (Mol; Trs) 1-2 Tont (1-2). 3-4 Tontălan (3-4).

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.[1]

  1. Este larg răspândită forma *tăntălău raduborza

TONTĂLẮU, tontălăi, s. m. (Regional) Tont, prost, prostănac, bleg, neghiob. Nici lumea-ntreagă n-a fi în stare să săvîrșească lucrul acesta într-o noapte și iată că tontălăul iesta de Ion l-au făcut singur. SBIERA, P. 159. – Variantă: tăntălắu (C. PETRESCU, R. DR. 21, MARIAN, O. I 113) s. m.

tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.

tontălắŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.

tăntălău, ~laie a vz tontălău


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tontălắu (fam.) adj. m., s. m., pl. tontălắi

tontălău adj. m., s. m., pl. tontălăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONTĂLĂU adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tontălău, tontălăi s. m. om prost

Intrare: tontălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontălău
  • tontălăul
  • tontălău‑
plural
  • tontălăi
  • tontălăii
genitiv-dativ singular
  • tontălău
  • tontălăului
plural
  • tontălăi
  • tontălăilor
vocativ singular
  • tontălăule
plural
  • tontălăilor
tăntălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăntălău
  • tăntălăul
plural
  • tăntălăi
  • tăntălăii
genitiv-dativ singular
  • tăntălău
  • tăntălăului
plural
  • tăntălăi
  • tăntălăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tontălău tăntălău

etimologie:

  • Tont + sufix -ălău.
    surse: DEX '09 DEX '98