2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONSURÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A(-și) face o tonsură. [< fr. tonsurer].

TONSURÁ vb. tr., refl. a(-și) face o tonsură, a se tunde cu tonsură. (< fr. tonsurer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonsurá vb., ind. prez. 1 sg. tonsuréz, 3 sg. și pl. tonsureáză

Intrare: tonsurat
tonsurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonsurat
  • tonsuratul
  • tonsuratu‑
  • tonsura
  • tonsurata
plural
  • tonsurați
  • tonsurații
  • tonsurate
  • tonsuratele
genitiv-dativ singular
  • tonsurat
  • tonsuratului
  • tonsurate
  • tonsuratei
plural
  • tonsurați
  • tonsuraților
  • tonsurate
  • tonsuratelor
vocativ singular
plural
tonsurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonsurare
  • tonsurarea
plural
  • tonsurări
  • tonsurările
genitiv-dativ singular
  • tonsurări
  • tonsurării
plural
  • tonsurări
  • tonsurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tonsura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonsura
  • tonsurare
  • tonsurat
  • tonsuratu‑
  • tonsurând
  • tonsurându‑
singular plural
  • tonsurea
  • tonsurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonsurez
(să)
  • tonsurez
  • tonsuram
  • tonsurai
  • tonsurasem
a II-a (tu)
  • tonsurezi
(să)
  • tonsurezi
  • tonsurai
  • tonsurași
  • tonsuraseși
a III-a (el, ea)
  • tonsurea
(să)
  • tonsureze
  • tonsura
  • tonsură
  • tonsurase
plural I (noi)
  • tonsurăm
(să)
  • tonsurăm
  • tonsuram
  • tonsurarăm
  • tonsuraserăm
  • tonsurasem
a II-a (voi)
  • tonsurați
(să)
  • tonsurați
  • tonsurați
  • tonsurarăți
  • tonsuraserăți
  • tonsuraseți
a III-a (ei, ele)
  • tonsurea
(să)
  • tonsureze
  • tonsurau
  • tonsura
  • tonsuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)