2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tonos, ~oa [At: POGOR, HENR. 233/11 / V: (reg) tănoasă sf / P și: (reg) ~oază sf / Pl: ~oși, ~oase / E: toană1 + -os] 1 a (Reg; d. persoane) Tonatic (1). 2 sf (Mol; Trs) Poznă.

TONÓS, -OÁSĂ, tonoși, -oase, adj. Cu toane, capricios.

TONÓS, -OÁSĂ, tonoși, -oase, adj. (Reg.) Tonatic. – Din toană + suf. -os.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONÓS adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

tonos adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tonosí vb. IV (înv.) a pune pe note; a compune.

tonos (cuv. gr. τόνος; pl. τόνοι [tonoi]) (în teoria muzicii grecești*), o scară „transpozitorie” a unui mod (I, 1) [armonii (I)] de bază. Numai prin t. se poate obține genul (II) octavei* (modurile eline fiind construite tetracordal*). T. erau desemnate prin aceleași denumiri cu modurile, ceea ce a produs suficiente confuzii încă din antic. (Aristoxenos deosebea, de ex. 13 t.). Desemnarea unei aceleași structuri transpuse cu același nume a fost preluată și în ev. med. în teoria modului (I, 3) și a hexacordului*. Sin. tropos [v. trop (1)].

Intrare: tonosi
tonosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tonos
tonos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonos
  • tonosul
  • tonosu‑
  • tonoa
  • tonoasa
plural
  • tonoși
  • tonoșii
  • tonoase
  • tonoasele
genitiv-dativ singular
  • tonos
  • tonosului
  • tonoase
  • tonoasei
plural
  • tonoși
  • tonoșilor
  • tonoase
  • tonoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonos

etimologie:

  • toană + sufix -os.
    surse: DLRM