2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONOÁSĂ, tonoase, s. f. (Regional) Poznă, dandana, năzbîtie. Preutului și preutesei nu li plesnea o tonoasă de-ale lui Pepelea prin cap. SBIERA, P. 14.

TONOÁSĂ, tonoase, s. f. (Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din toană + suf. -oasă.

tonos, ~oa [At: POGOR, HENR. 233/11 / V: (reg) tănoasă sf / P și: (reg) ~oază sf / Pl: ~oși, ~oase / E: toană1 + -os] 1 a (Reg; d. persoane) Tonatic (1). 2 sf (Mol; Trs) Poznă.

TONÓS, -OÁSĂ, tonoși, -oase, adj. Cu toane, capricios.

TONÓS, -OÁSĂ, tonoși, -oase, adj. (Reg.) Tonatic. – Din toană + suf. -os.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONOÁSĂ s. v. boroboață, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie.

tonoa s. v. BOROBOAȚĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. ȘOTIE. TRĂSNAIE.

TONÓS adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

tonos adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tonos (cuv. gr. τόνος; pl. τόνοι [tonoi]) (în teoria muzicii grecești*), o scară „transpozitorie” a unui mod (I, 1) [armonii (I)] de bază. Numai prin t. se poate obține genul (II) octavei* (modurile eline fiind construite tetracordal*). T. erau desemnate prin aceleași denumiri cu modurile, ceea ce a produs suficiente confuzii încă din antic. (Aristoxenos deosebea, de ex. 13 t.). Desemnarea unei aceleași structuri transpuse cu același nume a fost preluată și în ev. med. în teoria modului (I, 3) și a hexacordului*. Sin. tropos [v. trop (1)].

Intrare: tonoasă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonoa
  • tonoasa
plural
  • tonoase
  • tonoasele
genitiv-dativ singular
  • tonoase
  • tonoasei
plural
  • tonoase
  • tonoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: tonos
tonos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonos
  • tonosul
  • tonosu‑
  • tonoa
  • tonoasa
plural
  • tonoși
  • tonoșii
  • tonoase
  • tonoasele
genitiv-dativ singular
  • tonos
  • tonosului
  • tonoase
  • tonoasei
plural
  • tonoși
  • tonoșilor
  • tonoase
  • tonoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonoasă

etimologie:

  • toană + sufix -oasă.
    surse: DLRM

tonos

etimologie:

  • toană + sufix -os.
    surse: DLRM