10 definiții pentru tono / tonic (suf.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TONO- v. tonic (2) [în DN].
TONO-/TONI-, -TON, -TONIE elem. „tensiune, pulsație, presiune”; „inflexiune, accent”; „vigoare, fortificare”. (< fr. tono-, toni-, -tone, -tinie, cf. gr. tonos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TONI- v. tonic (2) [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TONIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-TON3 elem. tono-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TONI- elem. tono-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TONO- „tensiune, pulsație, presiune, întindere”. ◊ gr. tonos „întindere, încordare” > fr. tono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tono-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tonometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare; ~liză (v. -liză), s. f., alterare a celulelor, determinată de variațiile osmotice ale mediului în care acestea se află; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Determinare a presiunii de vapori aparținînd unei soluții. 2. Măsurare a tensiunii arteriale, venoase sau oculare. 3. Procedeu utilizat la măsurarea presiunilor de vapori ai soluțiilor diluate ale unor substanțe nevolatile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină presiunea sau tensiunea sîngelui; ~plast (v. -plast), s. n., membrană care desparte citoplasma de o vacuolă celulară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care măsoară presiunea arterei centrale a retinei; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare oftalmoscopică a pulsațiilor arteriale retiniene; ~taxie (v. -taxie), s. f., sensibilitate a vegetalelor la variațiile osmotice, ca reacție la schimbarea mediului înconjurător; ~trop (v. -trop), adj., relativ la tonusul muscular.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
recto tono (cuv. lat. „sunet drept”) (Greg.), lectură sau recitare rectilinie pe o singură notă [tenor (4)], fără inflexiuni. V. psalmodie.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-TON „tensiune, inflexiune, accent”. ◊ gr. tonos „vigoare, tensiune” > fr. -tone, germ. -ton, it. -tono, engl. -tone > rom. -ton.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-TONIC „întăritor, fortifiant, accentuat”. ◊ gr. tonikos „care întărește, întăritor” > fr. -tonique, it. -tonico, engl. -tonic, germ. -tonisch > rom. -tonic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tonoelement de compunere, prefix tonicelement de compunere, sufix
- 1. Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. DN
etimologie:
- tonique DN