2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONIFICÁ, tonific, vb. I. Tranz. A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.

tonifica vt [At: VIANU, L. R. 530 / Pzi: ~nific / E: fr tonifier] (Liv; c. i. un țesut, un organ, un organism) A întări.

TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.

TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Cu privire la țesuturi, organe sau organisme) A întări, a fortifica. Vitaminele tonifică organismul.

TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier].

TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier)

A TONIFICÁ tonífic tranz. rar (organismul sau părți ale lui) A întări prin administrarea unui medicament tonic. /<fr. tonifier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 tonífică

tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic, 3 sg. și pl. tonífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONIFICAT adj. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.)

TONIFICA vb. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după boală.)

Intrare: tonificat
tonificat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonificat
  • tonificatul
  • tonificatu‑
  • tonifica
  • tonificata
plural
  • tonificați
  • tonificații
  • tonificate
  • tonificatele
genitiv-dativ singular
  • tonificat
  • tonificatului
  • tonificate
  • tonificatei
plural
  • tonificați
  • tonificaților
  • tonificate
  • tonificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tonifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonifica
  • tonificare
  • tonificat
  • tonificatu‑
  • tonificând
  • tonificându‑
singular plural
  • tonifică
  • tonificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonific
(să)
  • tonific
  • tonificam
  • tonificai
  • tonificasem
a II-a (tu)
  • tonifici
(să)
  • tonifici
  • tonificai
  • tonificași
  • tonificaseși
a III-a (el, ea)
  • tonifică
(să)
  • tonifice
  • tonifica
  • tonifică
  • tonificase
plural I (noi)
  • tonificăm
(să)
  • tonificăm
  • tonificam
  • tonificarăm
  • tonificaserăm
  • tonificasem
a II-a (voi)
  • tonificați
(să)
  • tonificați
  • tonificați
  • tonificarăți
  • tonificaserăți
  • tonificaseți
a III-a (ei, ele)
  • tonifică
(să)
  • tonifice
  • tonificau
  • tonifica
  • tonificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonifica

etimologie: