2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦ Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. – Din toamnă.

TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦ Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. – Din toamnă.

tomna1 [At: (a. 1630) IORGA, S. D. VI, 3 / Pzi: ~nez / E: toamnă] 1 vi (D. oi, vite) A petrece toamna într-un loc (unde se găsesc pășuni). 2 vt A ține turmele, vitele în timpul toamnei.

TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Rar, despre oi sau despre vite) A petrece toamna într-un loc (unde se găsește hrană). ♦ Tranz. A ține, a îngriji turmele, vitele, în timpul toamnei.

A TOMNÁ ~éz 1. intranz. (despre vite și oi) A sta toamna (într-un loc unde sunt pășuni). 2. tranz. (oi, vite) A îngriji în timpul toamnei. /Din toamnă

tomnéz v. intr. (d. toamnă saŭ lat. autumnare). Petrec toamna undeva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tomná (a ~) vb., ind. prez. 3 tomneáză

tomná vb., ind. prez. 1 sg. tomnéz, 3 sg. și pl. tomneáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tómna, (tumna, tuma), adv. – (pop.) Tocmai, chiar: „Facu-și drum pe unde nu-i, / Tumna p’ângă casa lui” (Calendar, 1980: 99). „Haida tuma lângă mine” (Bilțiu, 2006: 101). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din tocmai (< sl. tŭkŭma) (MDA).

tómna, (tumna), adv. – Tocmai, chiar: „Facu-și drum pe unde nu-i, / Tumna p’ângă casa lui” (Calendar 1980: 99). – Din tocmai (< sl. tŭkŭma).

Intrare: tomnare
tomnare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tomnare
  • tomnarea
plural
  • tomnări
  • tomnările
genitiv-dativ singular
  • tomnări
  • tomnării
plural
  • tomnări
  • tomnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tomna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tomna
  • tomnare
  • tomnat
  • tomnatu‑
  • tomnând
  • tomnându‑
singular plural
  • tomnea
  • tomnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tomnez
(să)
  • tomnez
  • tomnam
  • tomnai
  • tomnasem
a II-a (tu)
  • tomnezi
(să)
  • tomnezi
  • tomnai
  • tomnași
  • tomnaseși
a III-a (el, ea)
  • tomnea
(să)
  • tomneze
  • tomna
  • tomnă
  • tomnase
plural I (noi)
  • tomnăm
(să)
  • tomnăm
  • tomnam
  • tomnarăm
  • tomnaserăm
  • tomnasem
a II-a (voi)
  • tomnați
(să)
  • tomnați
  • tomnați
  • tomnarăți
  • tomnaserăți
  • tomnaseți
a III-a (ei, ele)
  • tomnea
(să)
  • tomneze
  • tomnau
  • tomna
  • tomnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tomna

  • 1. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • toamnă
    surse: DEX '98 DEX '09