2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tolontăi vi [At: I. CR. VI, 251 / Pzi: ~esc / E: fo] (Mol) A vorbi singur Si: a bombăni.

TOLONTĂÍ, tolontăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi singur și mâniat; a boscorodi. – V. tolocăni.

Intrare: tolontăire
tolontăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolontăire
  • tolontăirea
plural
  • tolontăiri
  • tolontăirile
genitiv-dativ singular
  • tolontăiri
  • tolontăirii
plural
  • tolontăiri
  • tolontăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tolontăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tolontăi
  • tolontăire
  • tolontăit
  • tolontăitu‑
  • tolontăind
  • tolontăindu‑
singular plural
  • tolontăiește
  • tolontăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tolontăiesc
(să)
  • tolontăiesc
  • tolontăiam
  • tolontăii
  • tolontăisem
a II-a (tu)
  • tolontăiești
(să)
  • tolontăiești
  • tolontăiai
  • tolontăiși
  • tolontăiseși
a III-a (el, ea)
  • tolontăiește
(să)
  • tolontăiască
  • tolontăia
  • tolontăi
  • tolontăise
plural I (noi)
  • tolontăim
(să)
  • tolontăim
  • tolontăiam
  • tolontăirăm
  • tolontăiserăm
  • tolontăisem
a II-a (voi)
  • tolontăiți
(să)
  • tolontăiți
  • tolontăiați
  • tolontăirăți
  • tolontăiserăți
  • tolontăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tolontăiesc
(să)
  • tolontăiască
  • tolontăiau
  • tolontăi
  • tolontăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tolontăi

etimologie:

  • vezi tolocăni
    surse: DLRM