6 intrări
70 de definiții
din care- explicative (35)
- morfologice (14)
- relaționale (12)
- etimologice (3)
- specializate (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOI, (3) toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. (Înv. și pop.) Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv. și pop.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”.
toi4 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 691/14 / Pzi: ~esc / E: toi3] 1 vi (Îvp) A face zgomot. 2 vi (Îvp) A striga. 3 vt (Îvp) A certa (1). 4-5 vtr (Reg) A (se) calma (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toi1 i [At: MAT. DIALECT. I, 99 / E: ns cf toi3] (Reg; rep) Strigăt cu care se stârnesc iepurii din culcușuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toi2 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / E: tc toy (kușu)] (Orn; reg) Țiclean (Sitta europaea caesia).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toi3 sn [At: DOSOFTEI, PS. 218/18 / Pl: ~uri / E: tc toy „petrecere, banchet”] 1 (Îvp) Zgomot mare produs de oameni care strigă, cântă, se ceartă etc. Si: gălăgie, larmă, vacarm. 2 (Îvp; pex) Ceartă (1). 3 (Îvp; pex) Scandal. 4 (Buc; îe) A avea ~ (cu cineva sau cu ceva) A avea bătaie de cap, necaz (cu cineva sau cu ceva). 5 (Reg; îe) A sta de ~ul cuiva A îngriji (insistent) de cineva. 6 (Reg; îe) A sta de-un ~ A sta numai și numai pe un lucru. 7 (Îvp) Învălmășeală. 8 (Îvp) Încăierare. 9 (Îvp) Centru al unei îngrămădiri de oameni, al unei mulțimi. 10 (Îvp; pex) Ceată1 (19). 11 (Înv) Grosul armatei Si: (înv) temei (35). 12 (Reg) Cârd (de păsări). 13 (Pop) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare Si: (pop) dric, tărie (49). 14 (Pop; ccr) Esența unui lucru. 15 (Pop; îe) A fi în (sau după) ~ul cuiva A fi după firea cuiva. 16 (Reg) Loc în albia unui râu unde apa este adâncă și repede Si: șuvoi1, undă. 17 (Pop; îlav) În ~ul... În mijlocul...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TOI1 s. n. 1. (Mai ales la sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare; partea principală, miezul unui lucru. Te-ai rupt și tu tocmai acum cînd era toiul bătăii. ȘEZ. I 264. Și cu dînsul purcedea Tocma-n valea Vajului, La fîntîna hoțului, Unde-i toiul fînului. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Expr. În toi... sau în toiul... = în punctul sau în momentul culminant al..., în miezul, în mijlocul..., în puterea... Dormea îmbrăcat, cum sosise în toiul nopții. DUMITRIU, N. 200. A început să ningă din nou, fulgi mari și deși, dar tîrgul e în toi. BOGZA, Ț. 29. Luna lui Cuptor era în toi și parcă fierbeau zările în tremur. SADOVEANU, O. VIII 127. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. Cînd era sub plumbi și fum, Numai ea! Și-acum – acum? De-ar începe iarăși toiul, Ah, de-acum de-ar fi războiul. COȘBUC, P. I 133. Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. 3. (Învechit) Ceată, stol, cîrd, grup. Între toiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul B. NEGRUZZI, S. I 25. 4. (Învechit și popular, în expr.) După toiul cuiva = pe măsura, pe potriva, după felul cuiva. Feciorul babei se dăduse... în dragoste c-o fată sărăcuță, și frumușică, după toiul lui. ȘEZ. IV 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOI2, toiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face zgomot, gălăgie; a hăui. Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOI1, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TOI ~iuri n. 1) Moment de maximă intensitate în desfășurarea unei acțiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfotă a unei mulțimi de oameni; învălmășeală. 3) înv. Grup mare de oameni, de animale aflat în dezordine; cârd. [Monosilabic] /<turc. toy
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOI vb. (Mold., Criș.) A mustra; a ocărî. A: Fericitul . . . să feace ca focul asupra lor . . . și-i toiia zîcînd: a ce le scrieți voi aceastea? DOSOFTEI, VS. C: Voi nu gîndiți să ascultați cuvîntul lui Dumnăzău . . ., ce încă toiți și vă aflați alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toĭ n., pl. inuz. urĭ (turc. geagataic, cum. toĭ, ospăț). Vechĭ. Gălăgie, tărăboĭ: a face toĭ. Încăĭerare, concurs, întrecere (Cant. N. Cost.). Azĭ. Punct, culminant, dric: în toĭu ospățuluĭ, veriĭ, lupteĭ. A-țĭ face toĭu de rîs, de plîns, de băut, a rîde, a plînge, a bea cît aĭ vrut (Iov. 247).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
toaie1 sf [At: AL LUPULUI, P. G. 43 / Pl: toi / E: ns cf toi3] (Reg) Loc adânc în albia unei ape (curgătoare), unde, de obicei, se formează un vârtej Si: bulboană, vâltoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toaie2 sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1056 / Pl: toi / E: ucr тоя] (Bot; reg) 1 Omag (Aconitum napellus). 2 Omag (Aconitum cernuum). 3 Omag (Aconitum moldavicum). 4 Omag (Aconitum variegatum) 5 Molură (Foeniculum vulgare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui2 sm vz țoi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoi2 [At: JIPESCU, O. 161 / V: (reg) țui snm / Pl: (1-2) -uri / E: nct] 1-2 sn (Conținutul unui) păhărel având forma unei sticluțe cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu Si: (pop) ciocan (26), (reg) cioflec (3), puțoi, sălic. 3 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe datorie. 4 sm (Reg; îf țui) Ardei iute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țoi1 [At: DOMBROWSKI, P. 223 / V: tui, țui / Pl: ~ sm / E: fo] 1 i (Și cu „o”, „i”, prelungite; repetat) Cuvânt care imită sunetele specifice scoase de țiclean (1). 2 sm (Orn; reg; șîc ~ comun) Țiclean (1) (Sitta europaea). 3 sm (Reg; fig) Epitet pentru un copil neastâmpărat și gălăgios. 4 sm (Orn; reg; îf țui, tui) Ciuf (Otus scops).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țui3[1] snm vz țoi2 corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: țui2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țui2 sm vz țoi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOAIE2, toi, s. f. (Bot.; regional) Omag. Se pune într-o căldare mare ca la 4-10 cofe de apă, precum și diferite plante și anume:... calapăr, lemnul-domnului, toaie. MARIAN, NA. 278.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOAIE1, toi, s. f. (Regional) Baltă adîncă; bulboacă, dornă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI2, țoiurî, s. n. Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu (v. ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.) Scorțar1. Țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUI s. n. v. țoi2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOAIE, toi, s. f. (Bot.; reg.) Omag. – Ucr. toja.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOI1 ~ m. reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
toaie f. Bot. omeag. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toiu n. 1. sgomot: toiul revoluției; 2. mijloc: tocmai în toiul rugăciunii ISP.; 3. fig. temeiu, punct culminant: veselia era în toiul ei. [Turc. TOĬ, benchetuire (de unde noțiunea de «sgomot»)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toáĭe f., pl. toĭ (rut. tóĭa). Nord-est. Omeag.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
toĭésc v. tr. (d. toĭ? V. destoĭ). Nord. Rar. Mustru. V. intr. Strig, răcnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
toi2 (punct culminant) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
toi1 (învălmășeală; ceată) (înv., pop.) s. n., pl. toiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
toi2 (învălmășeală, ceată) (înv., pop.) s. n., pl. toiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toi1 (punct culminant) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toi s. n., (învălmășeli, cete) pl. toiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
toi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țoi1 (pasăre) (reg.) s. m., pl. țoi, art. țoii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țoi1 (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țoii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țoi (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țoi (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țoii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
toiu, toiuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopții.) 2. zor, (pop. și fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOI s. v. animozitate, balamuc, bătălie, ceartă, cârd, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gălăgie, gâlceavă, gros, hărmălaie, huiet, învrăjbire, larmă, litigiu, luptă, mulțime, neînțelegere, scandal, stol, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vrajbă, vuiet, zarvă, zgomot, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
toi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
toi s. v. ANIMOZITATE. BALAMUC. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CÎRD. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GĂLĂGIE. GÎLCEAVĂ. GROS. HĂRMĂLAIE. HUIET. ÎNVRĂJBIRE. LARMĂ. LITIGIU. LUPTĂ. MULȚIME. NEÎNȚELEGERE. SCANDAL. STOL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VRAJBĂ. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopții.) 2. zor, (pop. și fam.) dîrdoră. (În ~ul muncii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOAIE s. v. bulboacă, bulboană, iarbă-mare, ochi, omag, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOI s. v. scorțar, țiclean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
toaie s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. IARBĂ-MARE. OCHI. OMAG. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țoi s. v. SCORȚAR. ȚICLEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
toi (-iuri), s. n. – 1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospăț” (Pușcariu, Lr., 315; cf. Șeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supraviețuiește în Mold. și Trans. de V. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toaie (-oi), s. f. – (Bucov.) Omag. Rut. toja (Candrea). Der. din pol. tojad, tojan „plantă otrăvitoare” (Tiktin) sau din gr. θολία (Diculescu, Elementele, 484) nu este probabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
toi, toiesc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toi2, toiesc, vb. intranz. – (reg.) A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea, 1924: 9). – Din toi „ceartă” (Scriban, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toi1, toiuri, s.n. – (reg.) Ceartă, sfadă. – Din tc. toy „banchet, ospăț” (Șăineanu, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toi, toiesc, vb. intranz. – A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea 1924: 9). – Din toi „ceartă”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toi, -uri, s.n. – Ceartă, sfadă. – Din tc. toy „banchet, ospăț” (DER, DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
țui, țuiuri s. n. (er.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F132) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F132) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
toi, toiurisubstantiv neutru
- 1. Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Te-ai rupt și tu tocmai acum cînd era toiul bătăii. ȘEZ. I 264. DLRLC
- Și cu dînsul purcedea Tocma-n valea Vajului, La fîntîna hoțului, Unde-i toiul fînului. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
- 1.1. Partea principală, miezul unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: miez
- În toi... sau în toiul... = în punctul sau în momentul culminant al..., în miezul, în mijlocul..., în puterea... DLRLC
- Dormea îmbrăcat, cum sosise în toiul nopții. DUMITRIU, N. 200. DLRLC
- A început să ningă din nou, fulgi mari și deși, dar tîrgul e în toi. BOGZA, Ț. 29. DLRLC
- Luna lui Cuptor era în toi și parcă fierbeau zările în tremur. SADOVEANU, O. VIII 127. DLRLC
-
-
- 2. Tărăboi, zarvă, încăierare, învălmășeală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tărăboi zarvă încăierare învălmășeală
- Cînd era sub plumbi și fum, Numai ea! Și-acum – acum? De-ar începe iarăși toiul, Ah, de-acum de-ar fi războiul. COȘBUC, P. I 133. DLRLC
- Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
-
-
- Între toiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul B. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
-
- După toiul cuiva = pe măsura, pe potriva, după felul cuiva. DLRLC
- Feciorul babei se dăduse... în dragoste c-o fată sărăcuță, și frumușică, după toiul lui. ȘEZ. IV 159. DLRLC
-
etimologie:
- toy „banchet” DEX '98 DEX '09
toi, toiescverb
- 1. A face zgomot, gălăgie. DLRLCsinonime: aui
- Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116. DLRLC
-
etimologie:
- toi DLRM
toaie, toisubstantiv feminin
toaie, toisubstantiv feminin
- 1. Omag. DLRLCsinonime: omag
- Se pune într-o căldare mare ca la 4-10 cofe de apă, precum și diferite plante și anume:... calapăr, lemnul-domnului, toaie. MARIAN, NA. 278. DLRLC
-
etimologie:
- toja DLRLC
țoi, țoisubstantiv masculin
-
- Țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
țoi, țoiurisubstantiv neutru
- 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. DLRLC
- Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. DLRLC
- La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. DLRLC
- 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09