9 definiții pentru tofolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tofolog, ~oa [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.

TOFOLÓG, -OÁGĂ adj. v. tăfălog.

tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. Cu mișcări încete, molîu. Foaie verde foi de plop, Cucuie de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. – Variantă: tofológ, -oágă (STANCU, D. 397) adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOFOLÓG adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

tofolog adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tofológ, tofoloágă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte.

tofológ, tofoloagă, (toflagă), adj. – (reg.) Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea, 2006). – Cf. fofolog (MDA).

tofológ, -i, -loagă, (toflagă), adj. – Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea 2006). – Cf. fofolog.

Intrare: tofolog
tofolog adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tofolog
  • tofologul
  • tofologu‑
  • tofoloa
  • tofoloaga
plural
  • tofologi
  • tofologii
  • tofoloage
  • tofoloagele
genitiv-dativ singular
  • tofolog
  • tofologului
  • tofoloage
  • tofoloagei
plural
  • tofologi
  • tofologilor
  • tofoloage
  • tofoloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)